In ultimii ani, utilizarea termenului de ‘Executia Strategiei’ a cunoscut o crestere dramatica in ceea ce priveste popularitatea lui in mediul de afaceri, in principal datorita limbajului utilizat de catre consultanti. Descompunerea sintagmei dezvaluie doi termeni frecvent utilizati in stiintele administrative, ambii cu radacini de natura militara:

• Strategia – plan de actiune
• Executia – actul de pune un plan in practica

Impreuna, termenii exprima ideea de punere in aplicare a planurilor strategice, obtinerea rezultatelor dorite prin efort sustinut fata de acele planuri sau desfasurarea conform asteptarilor.  In esenta… gestionarea performantei.  In ceea ce priveste sensul, fiecare dintre aceste optiuni alternative ar fi potrivite ca substitute ale ‘Executiei Strategiei’, pentru a exprima acelasi set de idei.

Daca sensul nu este alterat, care sunt avantajele si dezavantajele utilizarii termenului ‘Executia Strategiei’ in locul ‘Managementul performantei la nivel strategic’?

Utilizarea termenului ‘Executia Strategiei‘

Prima problema cu acest termen este conotatia sa mecanicista.  Unul din motivele pentru care este preferat de catre sustinatorii sai este ca ilustreaza importanta obtinerii de rezultate asa cum era de asteptat, sau realizarea lucrurilor de facut.  Cu toate acestea, tinand cont de faptul ca ambii termeni au radacini militare, ei amintesc de fraza ‘executarea ordinelor conform instructiunilor’ ca semn al disciplinei stricte specifice organizatiilor militare.  Acest lucru da termenului ‘Executia Strategiei’ conotatii care fac referire stricta la punerea in aplicare a planurilor strategice, conform instructiunilor, fara variatie, aceleasi ca ‘ordinele de executie’. Intr-un mediu care este in continua schimbare, planurile strategice sunt depasite de multe ori de momentul in care sunt scrise.  Iar executarea unor planuri depasite poate fi o actiune riscanta.  Sigur, executia strategiei este prezentata ca incluzand un proces continuu de reinnoire a planurilor strategice care uneori se intampla, alteori nu.  Exista totusi o contradictie cu privire la continutul termenului in context militar unde ordinele sunt active pana la executarea lor si modificarea lor pe baza unor informatii de la agenti sau operatori de teren nu se intampla des.

Dincolo de problema legata de cat de stricta ar trebui sa fie executia, o a doua problema legata de termen este lipsa unui punct de vedere umanist in ceea ce priveste membrii organizatiei.  Folosirea termenului de ‘executie’ reduce contributia membrilor organizatiei la nivelul punerii in aplicare a strategiei, fara participarea lor in procesul de planificare.  Ei nu sunt acolo sa gandeasca sau sa planifice, ei sunt asteptati sa execute conform instructiunilor.

Pe de alta parte, termenul ‘Executia Strategiei’ este interesant, incitant si vandabil.  Acesta se remarca din multitudinea de publicatii pe teme de management al performantei si ofera o platforma excelenta de diferentiere.  De asemenea, se bazeaza pe nume sonore precum Ram Charan si Bossidy Larry, care au publicat inca din 2002 o carte pe tema executiei, stabilind terenul pentru un nou val de carti de management pe aceasta tema.  Intr-un fel, nu este surprinzator faptul ca cei mai multi dintre promotorii pe termen lung sunt autori americani, deoarece multi dintre ei si-au insusit principiile conceptului de marketing, marketingul conceptelor de management si idei pentru a obtine sprijin si de a atrage adepti.

Utilizarea termenului ‘Managementul Performantei la nivel strategic’

De multe ori termenul ‘Managementul Performantei‘ este utilizat pentru a ilustra activitati legate de realizarea rezultatelor dorite la nivel individual, de catre membrii personalului organizatiilor.  Intr-un fel, este sigur sa spun ca aceasta utilizare a termenului a castigat votul popular ca fiind cea mai comuna utilizare a termenului.  Cu toate acestea, ‘Managementul Performantei’ este mult mai mult decat atat.  Daca ne imaginam termenul ‘Managementul Performantei’ ca un cub, utilizarea termenului la nivel individual ar fi doar o fateta a cubului.  Exista o multitudine de alte aspecte care completeaza nivelul individual, cum ar fi nivelul:

• Strategic (de organizare)
• Operational (functional)
• Echipa (la nivelul comunitatii staff-ului)

Esenta termenului ‘Managementul Performantei’ ramane aceeasi in fiecare dintre aceste aspecte.  Acest lucru reprezinta atat un avantaj, cat si un dezavantaj.  Multi autori prefera evitarea utilizarii termenului, caci folosirea lui este probabil sa-l determine pe cititor sa se gandeasca la managementul performantei individuale, un subiect care pentru multi nu este nici de actualitate, nici interesant.  In termen de comercializare a termenului, dezavantajele sale sunt ca exprima multe lucruri pentru multi oameni si publicatiile se confrunta cu riscul de a se pierde intr-o varietate de alte publicatii care abordeaza acelasi tip de subiecte.

In acelasi timp, aceasta varietate constituie, de asemenea, un avantaj.  Managementul Performantei ca disciplina este sustinut de catre o varietate de alte discipline, cum ar fi Management Strategic, Managementul Operatiunilor, Managementul Resurselor Umane, Management de proiect, Finante, Marketing si Comunicare, printre altele.  Acesta este in pozitia unica de a actiona ca o disciplina de management integrata, care face legatura intre elemente diverse pentru claritate imbunatatita si aliniere. Folosirea termenului de ‘Managementul Performantei’ intareste mesajul de integrare a disciplinelor nu numai la nivel de componente, dar si in ceea ce priveste abordarea.  Principii similare managementului performantei pot fi aplicate la mai multe niveluri intr-o organizatie, asa ca de ce sa le numim diferit?

Secolul XX a fost marcat de analiza si descompunerea elementelor.  In secolul XXI, beneficii suplimentare pot fi realizate in progresul managementului prin reintegrarea elementelor intr-un corp de cunostinte si nu prin continuarea trendului de a crea noi ‘amestecuri si tendinte’. Este nevoie de o noua gandire si ea este asigurata prin integrare, nu prin izolare.

‘Executia Strategiei’ versus ‘Managementul Performantei la nivel strategic’

Unii prefera sa foloseasca termeni atragatori, cum ar fi: ‘Executia Strategiei” in loc de ‘Managementul Performantei la nivel strategic’ sau ‘Excelenta Operationala‘ in loc de ‘Managementul Performantei la nivel operational’. Managementul ca disciplina este o democratie, cu avantajele si dezavantajele sale, idei promovate de o voce mai puternica si de sustinatori, uneori in detrimentul ideilor exprimate mai timid, desi de aceeasi calitate, daca nu chiar mai buna.

Preferinta lexicala pentru ‘Executia Strategiei’ in locul ‘Managementul Performantei la nivel strategic’ este un astfel de exemplu.  Ceea ce nu este clar este daca preferinta se fundamenteaza pe cantarirea avantajelor si a dezavantajelor, cum ar fi cele ilustrate mai sus sau termenii sunt folositi doar pentru ca sunt populari datorita faptului ca ‘guru ai managementului’ ii folosesc.

In cele din urma ar putea sa nu conteaza atat timp cat rezultatele sunt realizate.  Cu toate acestea, in ceea ce priveste credibilitatea conceptelor de management in ochii publicului, ar putea exista consecinte nedorite ale unor astfel de alegeri, cum ar fi pierderea credibilitatii si reticenta in ceea ce priveste retorica managementului.

In general, ‘Managementul Performantei la nivel strategic’ este mai umanist, orientat spre invatare, fiind un termen integrator care dezvolta o perspectiva stralucita de realizare. Pune niste ochelari de protectie si ‘Executia Strategiei’ este lucrul cu care vei ramane.

Note:

Pentru mai multe detalii despre rivalitatea lexicala vezi:   Hofstadter D. R. (2001),   Analogy as the Core of Cognition, disponibil la: http://prelectur.stanford.edu/lecturers/hofstadter/analogy.html