Arhiva pentru categoria Editorial smartKPIs.com

Bune practici in managementul performantei – sisteme, instrumente si cultura

miercuri, 20 iulie 2011

Aurel Brudan, Performance ArchitectDeseori mi se cer sfaturi despre cum sa realizeaza managementul performantei in mod corect. O intrebare relevanta deoarece este mai usor sa se faca greseli in implementarea practicilor de management al performantei decat sa se realizeze in mod corect acest lucru. Sunt importante clarificarea terminologiei si intelegerea contextului fiecarei entitati in proiectarea unei bune arhitecturi a performantei care sa se potriveasca mediului si dinamicii culturii organizationale. Cu toate acestea, consider ca exista cel putin trei piloni-cheie ca bune practici in managementul performantei:

  • Un sistem integrat de management al performantei
  • Utilizarea instrumentelor pentru a sprijini evolutia organizationala
  • O cultura a performantei orientate spre invatare, inovare si fericire

Alegerea termenilor este primul pas pentru a intelege meritele unui sistem integrat de management al performantei:

  • Integrat = care unifica armonios intr-un ansamblu coerent elemente separate
  • Managementul Performantei = conduce in mod activ scopul realizarii rezultatelor dorite
  • Sistemul = ansamblu compus din mai multe parti integrate

Acesti termeni sunt extrem de descriptivi. Multe organizatii inca mai folosesc termeni cum ar fi cadrul de gestionare a performantei, instructiuni, reguli si regulamente, raportare. Acesti termeni sunt limitati, insipizi si rigizi. Termenul “sistem” imediat ridica intrebari cu privire la componentele sale, relatia lor si interactiunea cu mediul inconjurator.

Termenul “Integrat” reflecta o baza filosofica a unui astfel de sistem, care actioneaza ca un sistem nervos central pentru organizatie, fiind conectat la toate celelalte sisteme si transferand datele-cheie legate de procesul decizional al organizatiei. Acesta actioneaza ca un consiliu de putere, la care alte sisteme, cum ar fi cele bugetare, de comunicare, de management al calitatii, de productie, lantul de aprovizionare, managementul portofoliilor sunt conectate. Ca o coloana vertebrala a organizatiei, acest sistem ofera siguranta ca directia organizationala este urmata, progresul este monitorizat si informatiile relevante pentru luarea deciziei sunt comunicate.

“Integrat” reflecta, de asemenea, o abordare unitara a gestionarii mediului organizational, functional si de performanta individuala. Aceste trei niveluri folosesc in mod traditional sisteme individuale de management al performantei care, in teorie, ar trebui sa comunice unul cu altul, dar, in practica, de cele mai multe ori nu o fac. Un sistem integrat de management al performantei intruchipeaza elemente din totalul nivelurilor, cu subsisteme la nivel strategic, operational si individual. Diferenta majora dezvolta o arhitectura unificata de performanta care, in mod clar, reprezinta sistemul integrat de management al performantei in organizatie, in loc de a incerca  sa-l repare si sa conecteze subsistemele intre ele.

Recunoasterea   utilizarii instrumentelor de management este un alt ingredient important al unei “calatorii” de management al performantei. Ca oameni, este in natura noastra sa folosim instrumente pentru a obtine rezultatele dorite: trebuie sa folosim pluguri pentru terenurile agricole, trenuri pentru transport si instrumente muzicale pentru a canta. Acelasi lucru se aplica si la nivel de organizatie unde avem nevoie de instrumente pentru a realiza mai mult. Gama de instrumente in managementul performantei este foarte diversa, deoarece instrumentele intr-un context de afaceri se refera mai mult la cele conceptuale si la actiuni si mai putin la obiecte fizice:

  • Indicatori Cheie de Performanta
  • Tinte
  • Rapoarte de performanta
  • Obiective
  • Harta Strategiei
  • Scorecard de Performanta
  • Dashboard Operational
  • Portal online dedicat imbunatatirii performantei
  • Starea Dorita de Evolutie
  • Initiative
  • Revizuiri ale performantei
  • Planuri de Performanta Individuala
  • Catalog KPI
  • Glosar de performanta
  • Ahitectura sistemului de performanta

Constientizarea unor astfel de instrumente si construirea unei taxonomii usor de comunicat/inteles este un pas esential spre o abordare clara si eleganta pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de management al performantei.

In timp ce sistemul si forma instrumentelor contribuie la structura unei arhitecturii a performantei, cultura organizationala o aduce la viata. Organizatiile sunt entitati vii cu propria lor identitate in mare masura influentata de oamenii care lucreaza impreuna sub umbrela lor. In timp ce, in mod traditional, organizatiile au fost gestionate folosind mentalitatea “comanda si control”, astazi tot mai multe organizatii adopta sisteme de gandire sau un mix intre cele doua. Tot mai multi angajati cu diverse cunostinte trebuie sa ia decizii independente, iar abordarile frecvente si traditionale de management sunt lasate la urma.

Astazi, de cele mai multe ori contractul social se extinde dincolo de traditionala relatie angajator – angajat, care este determinata de productivitate si de recompensarea salariatului. Dezvoltarea angajatilor pentru a deveni cei mai buni poate fi satisfacatoare atat la nivel personal, cat si la nivel profesional. Un angajat cu o viata personala implinita este o persoana mai fericita si aceasta fericire tinde sa aiba un impact pozitiv asupra vietii profesionale. Un angajat mai realizat intr-un sens profesional tinde, de asemenea, sa aiba un impact pozitiv asupra performantei organizationale in anumite conditii.

Asadar, organizatiile care pun accent pe relatia cu angajatii nu numai in sensul strict al relatiei angajator/angajat, pot fi cei care sunt cei mai buni la dezvoltarea unei culturi a performantei. Alimentarea in mod activ a dezvoltarii personale si profesionale a angajatilor creeaza un mediu predispus la invatare si inovare, unde creativitatea si imbunatatirea ies in evidenta in mod organic.

Un astfel de mediu necesita o refacere a mentalitatii pay-for-performance in favoarea menatalitatii learn-for-performance.

O trecere de la performanta pentru crestere si profit la performanta pentru realizare si fericire.

De la executarea strategiei la arhitectura de performanta.

Utilizarea unui glosar in Managementul Performantei

luni, 27 iunie 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectUnele dintre cele mai dezbatute probleme in discutiile despre managementul performantei, atat online, cat si in cadrul conversatiilor offline, sunt:

  • Care este diferenta dintre o misiune si o viziune?
  • Ce reprezinta un KPI? Prin ce se diferentiaza de o unitate de masura?
  • Care este diferenta dintre Factorii Cheie de Succes si Indicatorii Cheie ai Rezultatelor?

Discutiile sunt in general axate pe clarificarea unor concept precum: Declaratia de Misiune, Declaratia de Viziune, Scop, Obiective, Obiective S.M.A.R.T., Factori Critici de Succes, Valoare, Indicator Cheie al Rezultatelor (KRI), Metrici, Masuri de performanta, Indicator de Performanta,  Indicator Cheie de Performanta (KPI), Initiativa si Milestone.

Ridicarea unor astfel de probleme si angajarea in discutii pentru a le clarifica, reprezinta un lucru pozitiv. Este suprinzator faptul ca sunt exprimate foarte multe puncte de vedere diferite privind similitudinile sau diferentele dintre aceste concepte.

Un aspect interesant il constituie faptul ca, in general, asemenea discutii au loc in afara spatiului organizational al firmei. Aceste lucruri se intampla datorita faptului ca se asteapta ca in interiorul organizatiei, personalul sa fie familiarizat si sa inteleaga aceste concepte. Din acest motiv, astfel de discutii sunt evitate in interiorul organizatiei.

Consecinta logica a acestei idei, este faptul ca daca aceste discutii au loc in afara firmei, personalul companiei respective inca are nevoie de o clarificare a acestor concepte, clarificare ce nu a fost realizata in cadrul firmei.

In timp ce impartasirea ideilor este benefica pentru informarea individuala, in cadrul unei organizatii, lucrurile sunt diferite. Desi diversitatea opiniilor este binevenita pentru a exista o comunicare eficienta, este nevoie de un mod unitar de percepere si intelegere a termenilor cheie, care sa fie folosit in cadrul companiei.

Cu toate acestea, alcatuirea unor glosare de termeni, constituie mai degraba o exceptie decat o practica in sistemele de management al performantei. Si acest lucru este unul suprinzator, tinand cont de faptul ca beneficiile, raportate la rata efortului, sunt dintre cele mai mari dintre componentele sistemului.

Posibilele beneficii ale utilizarii unor astfel de glosare sunt:

  1. Claritatea conceptuala – Aceste glosare faciliteaza o intelegere clara a nuantelor pe care le pot presupune conceptele folosite in managementul performantei;
  2. Stabilirea unui lexic al corporatiei – Furnizeaza un singur punct de referinta pentru a clarifica terminologia utilizata in cadrul organizatiei;
  3. Construirea unei perspective – Releva imaginea elementelor care pot fi folosite ca parte componenta a sistemului de management al performantei si aduce in discutie relatia dintre aceste elemente.

Efortul realizarii glosarelor ar trebui sa fie minim, deoarece acestea contin in medie 50-80 de termeni, cu cate 1 sau 2 paragrafe explicative.

Unul dintre exemplelele mele favorite ilustrand importanta clarificarii conceptelor cu ajutorul unui glosar este manualul TOGAF 9, continand Suportul de lucru al Open Group Architecture. In cadrul versiunii 8.1.1 a manualului, glosarul este o componenta a Bazei de Resurse (adaugata manualului). In ultima editie (9), glosarul este integrat in prima parte a manualului: Introducerea. El constituie al treilea capitol al acestei prime parti, dupa Privire de Ansamblu (Capitolul 1) si Clarificarea conceptelor fundamentale (Capitolul 2). Glosarul nu mai reprezinta o anexa, ci dimpotriva, o componenta individuala a manualului, inclusa in partea introductiva pentru a facilita intelegerea restului manualului.

Poate ca implementarea managementului performantei ar trebui sa beneficieze de o abordare similara, prin perceperea glosarului nu ca pe o componenta aditionala, ci ca un pas fundamental.

In ultimul rand, vreau sa reliefez faptul ca nu informatiile scrise conteaza, ci intelegerea si folosirea corecta a acestora. Cu toate acestea, orice mic ajutor in clarificarea conceptelor si crearea unei priviri de ansamblu conteaza. In timp ce strategia de management este comparata cu un safari dintr-o savana (Mintzberg et al., 2005), gasirea propriului drum in managementul performantei seamana mai mult cu o expeditie in jungla. Abundenta teoriilor, a suportului de lucru, a conceptelor si a termenilor este mult mai densa si necesita o serie de abilitati pentru a te putea descurca. Glosarele realizate au capacitatea de a reduce aceasta complexitate. De asemenea, este vorba despre dobandirea mai multor abilitati, pe masura ce nivelul de complexitate creste.

Referinte

Mintzberg, H., Lampel J. & Ahlstrand, B. (2005),  Strategy Safari: A Guided Tour Through The Wilds of Strategic Management, London, UK, Financial Times-Prentice Hall.

The Open Group (2009), TOGAF version 9, Van Haren Publishing, Zaltbommel.

Invatarea din practica – O scurta istorie a masurarii performantei

miercuri, 15 iunie 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectMasurarea apartine domeniului matematicii. Ea implica mentinerea ritmului si stabilirea unor marimi. Unele dintre cele mai vechi activitati de masurare din istoria umana ne poarta inapoi la anul 35.000 i.Hr. (osul Lebombo) si 9.000-6.500 i.Hr. (osul Ishang). Cercetatorii le considera primele unelte de masurare din istoria omenirii folosite pentru aprecierea intervalelor de timp.

Relieful metrologic din insula Salamina, care dateaza din secolul IV i.Hr., este considerat un instrument de masurare important pentru arhitectura deoarece ilustreaza corelatia dintre diferite sisteme de masurare folosite in Grecia Antica: Doric, Ionic si Comun. Aceasta unificare a facilitat construirea unuia dintre simbolurile civilizatiei: Parthenonul care incorporeaza frumusete, stiinta si arta.

Intr-o afacere, masurarea este legata de utilizarea banilor si poate fi urmarita inapoi in Mesopotamia, unde a fost inventat scrisul (3100 i.Hr.), unde activitatea bancara a fost dezvoltata  pentru prima data (3000 – 2000 i.Hr.), iar legile au fost folosite pentru prima data pentru a reglementa operatiunile bancare (1792 – 1750 BC, Codul lui Hammurabi).

Standardele de masurare intr-un mediu de afaceri se datoreaza venetienilor care au evaluat performanta expeditiei lor de navigatie prin calcularea diferentei dintre investitiile facute de proprietarul navei si banii obtinuti din vanzarea bunurilor aduse inapoi din calatorie. Nevoia comerciantilor venetieni pentru o abordare mai elaborata in evaluarea rezultatelor duce la sistemul de contabilitate in partida dubla, descris de Luca Pacioli: Summa de arithmetica, geometrica, proportioni et proportionalita” (“Totul in aritmetica, geometrie, proportii si proportionalitati”), publicat in Venetia in 1494. In timp ce Pacioli este considerat astazi “tatal contabilitatii”, aparitia disciplinei reprezinta una dintre cele mai timpurii exemple de invatare din practica.

Din acest punct de vedere, evolutia masurarii in afaceri a fost determinata de trei institutii: biserica, armata si serviciul public, atat la nivel organizational, cat si individual. La mijlocul anului 1500, Ignatius Layola a instituit o procedura pentru a calcula oficial membrii Societatii iezuite. In 1648, Dublin Evening Post in Irlanda, evalua legislatorii folosind o scara de evaluare bazata pe calitatile personale. Majoritatea armatelor occidentale au facut aprecieri inca din secolul al XIX-lea.

Una dintre primele carti de masurare a performantei care a folosit termenul de “masura” in contextul de evaluare a performantei este: Democratia Eficienta, de William Harvey Allen. A fost scrisa in 1907, nu inainte de vremea consultantilor in management, a scolilor de afaceri si a strategiei de guru. Allen a fost un practicant, secretar al Comisiei pentru bunastarea fizica scolara a copiiilor si agent general al New York Association for Improving the Condition of the Poor. El a scris despre educatie, sanatate si filantropie.

In 1920-1925, DuPont a inceput sa utilizeze Rentabilitatea investitiei ca pe un indicator de performanta, unul dintr-o lunga serie de inovatii tehnologice si de afaceri care au fost generate de companie.

In 1951, General Electric a introdus utilizarea indicatorilor cheie de performanta corporativa, printr-o initiativa comandata de CEO, apoi de Ralph Cordiner. Indicatorii selectati au fost grupati in categorii, cum ar fi cota de piata, productivitatea, atitudinile angajatilor si responsabilitatea publica.

In anii 1970, General Motors a folosit un sistem de indicatori de performanta care a inclus indicatori non-financiari, considerati precursori ai Balanced Scorecard ca instrument de masurare introdus in 1992.

In anii 1990, utilizarea indicatorilor de performanta a castigat in popularitate intr-o varietate de sectoare, cel mai important fiind cel guvernamental. Nu toate implementarile de sisteme de management al performantei de navigatie au fost fara probleme si, uneori, au generat mai mult rau decat bine. Cu toate acestea, ambele experiente, si bune si rele, au contribuit la luarea mai multor decizii fondate cu privire la utilizarea de indicatori prin invatarea din practica.

Unde ne duce toata aceasta istorie? Practica a condus la aparitia conceptelor de management si nu invers. Utilizarea indicatorilor de performanta a evoluat organic de-a lungul timpului, consultantii jucand rolul de facilitatori si catalizatori de rezultate mai bune, dar nu si conducatori.

In ceea ce priveste popularitatea terminologiei de masurare a performantei, din august 2010, cautarile www.google.com au ilustrat urmatoarele rezultate:

  • “kpi” = 9.670.000 rezultate
  • “kpis” = 3.480.000 rezultate
  • “indicator de performanta cheie” = 215.000 rezultate
  • “indicatori de performanta cheie” = 1.190.000 rezultate
  • “masura de performanta” = 1.150.000 rezultate
  • “masuri de performanta” = 2.180.000 rezultate

In cele din urma, asa cum Protagoras din Abdera a declarat in Grecia Antica: “Omul este masura tuturor lucrurilor.”

Initiativele in Managementul Performantei – Verificare si Actiune vs. Studiu si Actiune

luni, 30 mai 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectIntr-unul din articolele mele anterioare am reexaminat istoria ciclului Deming si relevanta acestuia pentru Managementul Performantei. Unul dintre cele mai importante beneficii in managementul performantei in organizatii este acela ca faciliteaza un proces structurat de imbunatatire a rezultatelor obtinute, ceea ce reprezinta esenta performantei.

Imbunatatirea nu deriva in mod automat din masurare. Un proces robust de realizare a analizelor si de luare a deciziilor este necesar pentru a facilita actiunile adecvate sau initiativele. Si pentru a ilustra acest proces, Studiul, ca si in ciclul PDSA, este mai important decat Verificarea din ciclul PDCA.

Studiul de caz al Managementului Performantei a prezentat scenariul unei organizatii non-profit interesate in abordarea problemelor de dezvoltare din copilarie. Unii dintre indicatorii folositi aici, au fost:

  • % Incidente de anemie
  • # Rezultate medii de competenta lingvistica si de comunicare pentru copiii mici
  • # Rezultate medii pentru testele de vocabular

Folosind abordarea traditionala Plan – Do – Check – Act (PDCA), fazele Verificarea si Actul se vor rezuma la colectarea de date a rezultatelor de performanta, revizuindu-le si luand masuri pentru a imbunatati rezultatele. In general, initiativele stabilite ca urmare a acestui proces ar avea ca scop sa realizeze mai mult din acelasi lucru. Sa imbunatateasca eficienta sau sa creasca volumul de eforturi.

Cu toate acestea, o schimbare subtila, care ar putea parea pentru unii superficiala si tehnica, ar putea insemna mai mult. Inlocuirea Verificarii cu Studiul, schimba accentul de pe control si stabileste abordarea actuala a procesului de invatare gasind modalitati noi de a rezolva problema. Timp de multi ani, managementul performantei a fost asociat cu verificarea, inspectia si controlul conformitatii. Managementul Performantei pentru invatare este o abordare mai echilibrata, mai matura pentru imbunatatire.

In cazul analizat mai sus, o revizuire a literaturii din domeniu si cele mai recente cercetari in domeniul sanatatii si dezvoltarii copiilor ar dezvalui ca solutia stagnarii in obtinerea de rezultate ar putea veni dintr-o noua directie surprinzatoare. Sub titlul “Housing, Health, and Happiness”, un nou studiu publicat de American Economic Journal: Economic Policy arata ca “inlocuirea podelelor de pamant cu podele de ciment intrerupe transmiterea de infestari parazitare si, prin urmare, ar trebui sa reduca incidenta atat a diareei, cat si a anemiei. Reducerea anemiei este de asteptat sa aiba efecte pozitive asupra dezvoltarii cognitive.” (Cattaneo et al., 2009).

Studiul, comandat de guvernul mexican, prezinta urmatoarele rezultate obtinute in cadrul experimentului efectuat in Mexic (UCBerkeleyNews, 2009):

  • 20.1% reducere a incidentelor de anemie
  • cu 30,2 % un rezultat mai mare la testul McArthur (competente lingvistice si de comunicare pentru copiii mici cu varste intre 12-30 luni)
  • 9%  imbunatatire a rezultatelor obtinute la testul PPVT (teste de vocabular pentru copiii cu varste cuprinse intre 36 – 71 luni)

Atunci cand se limiteaza la verificarea datelor si fac mai mult din acelasi lucru, organizatiile nu creeaza conditiile adecvate pentru abordarea si integrarea de idei noi. Extinderea domeniului de aplicare a anchetei de la abordarile actuale la noi cercetari si investigarea a ceea se intampla in domeniul in care opereaza la nivelul intregii lumi, favorizeaza procesul de imbunatatire care beneficiaza de o utilizare a unei vizualizari mai robuste asupra managementului performantei, subliniind rolul studiului.

In cazul descris mai sus, revizuirea cercetarilor recente in problemele de sanatate si dezvoltarea timpurie dezvaluie o potentiala abordare care ar putea fi chiar solutia cautata. Infiintarea unei noi initiative care are ca scop inlocuirea podelelor de pamant cu cele de ciment promite un impact pozitiv asupra sanatatii si dezvoltarii cognitive a copiilor de varsta mica in cadrul comunitatii vizate.

Studiul pune initiativele de management intr-o lumina noua.

 

Referinte

Cattaneo, M., D., Galiani, S., Gertler, P., J., Martinez, S. & Titiunik, R. (2009). Housing, Health, and Happiness American Economic Journal: Economic Policy, Vol. 1, Nr. 1, pp. 75–105. Nota: o versiune a articolului este disponibila la:  http://www.stanford.edu/group/siepr/cgi-bin/siepr/?q=system/files/shared/pubs/papers/pdf/SCID367.pdf.

UCBerkeleyNews (2009), Inexpensive flooring change improves child health in urban slums, disponibil la:  http://berkeley.edu/news/media/releases/2009/03/10_floors.shtml (accesat 05 Iunie 2010).

Declaratiile de misiune ca instrumente de management strategic – O scurta istorie

sâmbătă, 14 mai 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectCautarea claritatii organizationale si alinierea inspre o directie strategica i-a precupat pe cercetatori si practicieni de multe decenii. In special in ultimii 50 de ani, o varietate de concepte de management au fost popularizate si adoptate de catre organizatii cu mai mult sau mai putin succes.

Doua astfel de concepte de management care au castigat popularitate de atunci sunt declaratiile de viziune si misiune. Acestea sunt considerate unelte sau instrumente strategice, una dintre cele mai clare definitii pentru ambele fiind: “Declaratia de misiune este o declaratie a scopului unei companii,…, daca misiunea subliniaza ceea ce incearca compania sa realizeze in prezent, viziunea acesteia ofera o imagine asupra a ceea ce poate deveni intreprinderea.” (Grant 2002: 60).

Termenul de “misiune” este raportat a fi utilizat pentru prima data de catre calugarii iezuiti pentru a descrie actul de a trimite calugarii in misiuni in strainatate, cum au fost misiunile din secolul XVI in America de Sud, urmand debarcarii lui Cristofor Columb (Merino & Newson, 1995).  De-a lungul timpului, utilizarea termenului s-a extins de la religile la domeniul militar, unde termenul   s-a folosit pentru a reflecta o sarcina specifica ca parte dintr-un plan sau strategie. Legatura dintre vocabularul militar si cel de afaceri a fost facilitat de catre carti precum “Despre razboi” (“On War”) de catre Carl von Clausewitz (1832), considerate a fi unul dintre cele mai importante tratate despre filozofia razboiului. O intreaga sectiune a cartii (“Despre strategie in general”) a fost dedicata strategiei si este considerata astazi a fi un precursor important al literaturii managementului la nivel strategic.

Una dintre primele utilizari ale declaratiei de misiune in afata organizatiilor religioase si militare se pare ca a aparut in 1941, cand  a fost infiintat  American Journal of Economics and Sociology  de catre Adolph Lowe si Franz Oppenheimer. Ca membri fondatori ai comitetului editorial, acestia au adoptat o declaratie de misiune pentru jurnal care a necesitat cooperare si o sinteza constructiva in stiintele sociale (Forstater, 2002).

In contextul afacerilor, utilizarea termenului de misiune a avut o traiectorie diferita. Inca din 1960, Stoller si Van Horn au scris despre cum abordarea militara a planificarii poate fi aplicata intr-un context de afaceri. Smalter (1964) a publicat unul dintre primele articole care au explorat   influenta literaturii militare asupra practicii de management. A studiat in detaliu modalitatea in care conceptul militar de misiune poate fi aplicat in afaceri, cu toate acestea, termenul a fost folosit mai mult in sensul de “pachet de programe” si nu in sensul in care este utilizat cel mai mult   astazi. Tombach (1961:54) a avut o abordare diferita in utilizarea cuvantului “misiune” de a trece de la literatura militara la cea de afaceri: “misiunea de aparare [...] poate fi definita in linii mari ca aceea de a preveni sau de a minimiza daunele unei tinte sau complex de tinte [...] din partea actiunilor ostile. “

Potrivit lui David (1989), legatura cu mediul afacerilor a fost facilitata de catre Peter Drucker, care a inceput sa scrie pe acest subiect la jumatatea anilor 1970. Una dintre intrebarile recomanate de Drucker pentru orice organizatie a fost: “Ce anume este afacerea noastra?”. David (1989:90) a fost de parere ca raspunsul se regaseste in chiar cuvintele lui Drucker (1973): “ O afacere nu este definita prin numele sau, statusurile sau actele sale constitutive. Este definita de misiunea afacerii.   Doar o definitie clara a misiunii si scopului organizatiei face ca obiectivele afacerii sa fie clare si realiste.”

McGinnis (1981), Pearce II (1982), Staples si Black (1984) au fost printre primii care au dedicat articole intregi discutiei despre utilizarea declaratiilor de misiune ca instrumente de management strategic. Termenul de “declaratie de misiune” a fost inteles ca exprimand scopul fundamental specific unei organizatii.

Pana in 1986, au avut loc doua lucruri. Pe de-o parte, declaratiile de misiune au ajuns sa fie utilizate la scara larga in mediile corporatiste. Want (1986:48) noteaza ca: “Directorii si consultantii asemanatori sunt familiari cu declaratiile de misiune si multi au participat la exercitiul de scriere a misiunii”. Pe de alta parte, puncte de vedere divergente asupra modalitatii in care declaratiile de viziune ar trebui formulate si utilizate au inceput sa apara. Pearce II si David (1987) au propus opt componente cheie, printre care mentiuni referitoare la clientii si pietele tinta, identificarea de produse si servicii, domeniul georgrafic, tehnologiile de baza si imaginea publica dorita. Want (1986) enumera ca si componente principale ale declaratiilor de misiune corporatiste: scopul, obiectivele fundamentale ale afacerii, identitatea corporatista, politicile companiei si valorile acesteia.

Indiferent de aceste provocari, pana in anii 1990 cercetarile privitoare la folosirea declaratiilor de misiune au inceput sa se centreze asupra utilizarii lor (Ireland si Hitt 1992), rolului lor (Leuthesser si Kohli 1997) si a impactului asupra performantei firmei (Bart si Baetz, 1998). Incepand cu 2000, cercetatorii s-au centrat tot mai mult in a pune la indoiala valoarea adaugata de catre declaratiile de misiune. Titluri precum: “Mission Statements: Are They Smoke and Mirrors?” (Bartkus, Glassman si McAfee 2000)  si “Mission Possible: Do School Mission Statements Work?” (Davis, Ruhe, Lee, Rajadhyaksha 2007) sunt ilustrative. Cercetarile ulterioare despre impactul declaratiilor de misiune asupra performantei financiare au ajuns la concluzia ca aceastea au un impact scazut sau deloc asupra performantei financiare (Bartkus, Glassman si McAfee 2006).

Una dintre cele mai cuprinzatoare analize pe acest subiect realizata de catre Stallworth Williams (2008) a concluzionat ca, in ciuda formularii si utilizarii declaratiilor de misiune, acestea nu ar trebui considerate capricii, intrucat  au rezistat testului timpului si continua sa fie importante.

Declaratiile de misiune continua sa ramana un instrument important al managementului strategic si al managementului performantei afacerii, ajutand la consolidarea organizatiilor clarificandu-le scopul sau motivul de a exista si trasand contextul operatiunilor lor.

 

Referinte

Bart, C. & Baetz, M. (1998) The relationship between mission statements and firm performance: An exploratory study, Journal of Management Studies, Vol. 35, Nr. 6, pp. 823-853.

Bartkus, B., Glassman, M. & McAfee, B. (2000), Mission Statements: Are They Smoke and Mirrors? Business Horizons, Noiembrie – Decembrie, pp. 3-28.

Bartkus, B., Glassman, M. & McAfee, B. (2006), Mission Statement Quality and Financial Performance, European Management Journal, Vol. 24, Nr. 1, pp. 86–94.

David, F. (1989), How Companies Define Their Mission, Long Range Planning, Vol. 22, Nr. 1, pp. 90-97.

Davis, J., H., Ruhe, J., A., Lee, M. & Rajadhyaksha, U. (2007), Mission Possible: Do School Mission Statements Work?, Journal of Business Ethics, Vol. 70, pp. 99–110.

Forstater,  M. (2002), How the AJES Got its Mission Statement in 1941, American Journal of Economics and Sociology, Vol. 61, Nr. 4, pp. 779-786.

Grant, R., M. (2002), Contemporary Strategy Analysis, 4th edition, Blackwell Publishers, Oxford, UK.

Ireland, R., D. & Hitt, M., A. (1992), Mission Statements: Importance, Challenge, and Recommendations for Development, Business Horizons, Mai – Iunie, pp. 34-42.

Leuthesser, L. & Kohli, C. (1997), Corporate Identity: The Role Of Mission Statements, Business Horizons, Mai – Iunie, pp. 34-42.

McGinnis, V., J. (1981), The mission statement: A key step in strategic planning, Business, Noiembrie – Decembrie, pp. 39-43.

Merino, O. & Newson, L., A. (1995), Jesuit Missions in Spanish America: The Aftermath of the Expulsion, Lucrare prezentata in cadrul Conference of Latin Americanist Geographers, disponibil la: http://sites.maxwell.syr.edu/CLAG/yearbook1995/newson.pdf (accesat la  29 Iunie 2010).

Pearce, II, J., A. (1982), The Company Mission as a Strategic Goal, Sloan Management Review, Primavara, pp. 15-24.

Pearce, II, J., A. & David, F. (1987), Corporate Mission Statements: The Bottom Line, The Academy of Management Executive, Vol. 1, Nr. 2, pp. 109- 115.

Smalter, D., J. (1964), The Influence of Department of Defense Practices on Corporate Planning, Management Technology, Vol. 4, Nr. 2, pp. 115-138.

Stallworth, W., L. (2008), The Mission Statement – A Corporate Reporting Tool With a Past, Present, Future, Journal of Business Communication, Vol. 45, Nr.  2, pp. 94-119.

Staples, W., A. & Black, K., U. (1984), Defining Your Business Mission: A Strategic Perspective, Journal of Business Strategies, Vol. 1, pp. 33-39.

Stoller, D., S. & Van Horn, R., L. (1960), Design of a Management Information System, Management Technology, Vol. 1, Nr. 1, pp. 86-91.

Tombach, H. (1961), Critique of Air Defense Measures of Effectiveness, Management Technology, Vol. 1, Nr. 3, pp. 52-62.

Von Clausenwitz, C. (1832), On War, 1st editie in engleza (1874) tradusa de Colonel J., J. Graham, disponibil la: http://www.gutenberg.org/etext/1946 (accesat la 28 Iunie 2010).

Want, J. H. (1986), Corporate mission, Management Review, August, pp. 46–50.

Taxonomia in Masurarea Performantei – legatura dintre Masurarea Performantei si Management

marți, 12 aprilie 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectIntr-un blog post anterior, am discutat conceptul de taxonomie si am schitat structura unei taxonomii in Managementului Performantei. Un aspect al Managementului Performantei este Masurarea Performantei si astfel, o taxonomie separata este necesara pentru a-i ilustra elementele cheie.

Taxonomia in Masurarea Performantei descrisa mai jos incepe cu o lista de instrumente de Masurare a Performantei care se afla in legatura cu taxonomia Managementului Performantei. Celelalte elemente ilustreaza diferiti descriptori ai masurilor de performanta. Taxonomia este listata intr-un format liniar, aflandu-se in progres. O varianta mai complexa a taxonomiei poate fi structurata odata ce se clarifica:

Instrumente

  • Tinte / Obiective
  • Masuri
  • Indicatori / Indicatori de performanta
  • Indicatori Cheie de Performanta
  • smartKPIs
  • Scorecard-uri
  • Dashboard-uri

Partile intresate (Stakeholders)

  • Criteriul masurarii
  • Custozii datelor

Dimensiuni

  • Cost
  • Timp
  • Calitate
  • Maturitate

Tipul de unitate

  • $ Valoare
  • # Numar
  • % Procent
  • Scor
  • Timp
  • Distanta
  • Volum
  • Energie

Tipul de formula

  • Medie
  • Volum
  • Rata
  • Raport
  • Compunere
  • Indice

Tipul de masurare

  • Cantitativa
  • Calitativa

Focalizarea masurii

  • Risc
  • Satisfactie
  • Bani
  • Calitate
  • Durata
  • Volum

Nivelul de implementare

  • Strategic
  • Operational
  • Tactic

Tendinta pozitiva pentru rezultatele masurarii

  • Crescatoare
  • Descrescatoare
  • Cand se afla in cadrul unui interval de valori

Tipul indicatorului

  • Conducator
  • Condus
  • Diagnostic

Nivel de impact

  • Intrare
  • Proces
  • Iesire
  • Rezultat

Perioada de raportare a datelor

  • La momentul actual
  • Zi
  • Saptamana
  • Luna
  • Trimestrial
  • An
  • De la inceputul anului
  • Media ultimei perioade

Listarea si gruparea unor astfel de elemente este un prim pas bun. Explorarea relatiilor dintre ele si relationarea lor intr-o structura de tip harta va oferi o imagine mult mai bogata.

Importanta invatarii din practica

vineri, 25 martie 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectDuPont, Toyota, Xerox, Analog Devices, Motorola…

Ce au acestea in comun?

Capacitatea de a gandi abstract si capacitatea de introspectie au permis oamenilor sa avanseze in cunoasterea stiintifica intr-un ritm tot mai accelerat in ultimii 2500 de ani. Spre deosebire de alte stiinte naturale cum ar fi fizica sau chimia, organizarea umana sau administratia sunt mai slab definite, unii considerandu-le o stiinta, iar altii o arta. Cu toate acestea, atat sustinatorii managementului ca stiinta, cat si cei ai managementului ca arta cad de acord asupra functiei sale finale – aceea de a determina ca lucrurile sa fie realizate sau de a atinge tintele dorite.

In timp ce stiintele administrative reprezinta unul dintre cele mai vechi domenii de cercetare umana, ele sunt inca in urma in termeni de maturitate si impact, in special atunci cand sunt comparate cu alte domenii. Managementul stiintific are mai putin de 100 de ani si, raportand nivelul de avansare al acestuia la alte stiinte, se poate considera ca el se afla in stadiu embrionar. Este ironic, intrucat el e probabil unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii umane – modalitatea in care noi ca fiinte umane pe Pamant ne organizam pentru a trai armonios si pentru a mentine un echilibru intre atatea forte contradictorii si prioritati la atat de multe niveluri. Deci, ce trebuie facut pentru a accelera procesul in stiinta administrativa, cunoscuta mai bine in practica sub numele de management, atat la nivel teoretic cat si practic?

Desi sunt multe culoare care pot fi explorate, unul dintre ele este simplu si cu un impact considerabil atat pe termen scurt, cat si pe termen lung: Invatarea din practica.

De-a lungul timpului, stiintele administrative au fost determinate de 3 categorii principale de contribuitori:

  • Academicienii – cercetatorii care folosesc metode academice riguroase de cercetare.
  • Consultantii – entitati comerciale care ofera consultanta de specialitate in ceea ce priveste provocarile cu care se confrunta practicienii.
  • Practicienii – profesionisti in domeniul afacerilor care pun in practica principiile de management pentru a obtine rezultatele dorite.

Un ingredient cheie pentru un progres rapid in management il reprezinta raspandirea ideilor.

Acest lucru se refera la schimbul de opinii, invatarea si incercarea de noi abordari si impartasirea rezultatelor, pentru a contribui prin colaborare la corpul de cunostinte. Cu toate acestea, fiecare dintre cele trei categorii de contribuitori au anumite limite in ceea ce priveste contributia lor la proces:

  • Academicienii -  cercetarea academica rationala  se desfasoara lent si se confrunta cu multe provocari in ceea ce priveste disponibilitatea si calitatea datelor.
  • Consultantii – ca afaceri orientate spre profit, in general, scopul principal este generarea de profit prin dezvoltarea de servicii. Accentul pus pe Cercetare si Dezvoltare in organizatiile de consultanta in management este inconsistent. Chiar si atunci cand este urmarit in mod activ, rezultatele sunt adesea influentate de catre imperativele referitoare la marketing si la venituri.
  • Practicienii - datorita cererilor mereu crescande ale mediilor de afaceri care inainteaza rapid , multi dintre acestia intampina dificultati in a tine pasul cu dezvoltarea profesionala. Alocarea de timp activitatilor precum cercetarea, documentarea si impartasirea descoperirilor sau chiar impartasirea opiniilor este mai degraba o exceptie decat o regula.

Pentru ca lucrurile sa se schimbe, fiecare contribuitor din fiecare din aceste categorii trebuie sa depuna mai multe eforturi atat la nivel individual, cat si la nivel de colectiv. In cele din urma, cea mai importanta categorie este cea formata din practicieni.

Acestia isi petrec cel mai mult timp in organizatii care pot fi considerate laboratoare virtuale pentru stiintele administrative.

Ei ofera oportunitati de schimbare, experimentare si inovare la o scala de neegalat de catre academicieni si consultanti impreuna.

Acesta este unul dintre motivele pentru care practicenii reprezinta cheia progresului stiintelor administrative.  Ei se afla in apropierea datelor, pot lua decizii si detin o pozitie impartiala fata de rezultate intrucat, oricum, sunt  influentate de ei.

Atat academicienii, cat si practicienii au un rol cheie de sprijin in acest proces. Ei pot oferi indrumare si pot facilita raspandirea ideilor. Vocea practicienilor trebuie sa fie auzita mai des: la conferinte, pe forumurile de discutii, in publicatiile academice si de afaceri si in afaceri.

Succesele din trecut ilustreaza cum contributia practicienillor la stiintele administrative este factorul cheie al inovarii in acest domeniu.

 

Analiza DuPont, Sistemul de Productie Toyota, Benchmarking, Balanced Scorecard si Six Sigma…

Ce au acestea in comun?

Aceste concepte s-au nascut din practica, promovate in campaniile nominalizate in cadrul primei intrebari a acestui articol. Ele nu au fost inventate de catre consultanti sau academicieni in laboratoarele lor de cercetare.

Intr-adevar, promovarea cunoasterii si a aplicarii unor asemenea concepte in practica nu poate fi realizata fara sprijinul industriei de consultanta in management sau a institutiilor academice. Au facut o treaba destul de buna pana acum.

Cu toate acestea, ascultand ceea ce practicienii au de spus, invatarea din practica este ceva ce inca nu am imbunatatit in mod considerabil. Aceasta este o conditie care trebuie indeplinita inainte ca procesul de maturizare a stiintelor administrative sa se accelereze in mod dramatic.

 

Linkuri relevante:

http://www2.dupont.com/Heritage/en_US/related_topics/donaldson_brown.html

http://www2.toyota.co.jp/en/vision/production_system/

http://hbr.org/1987/01/how-to-measure-yourself-against-the-best/ar/1

http://www.managerialaccounting.org/Balanced%20Scorecard.htm

http://www.motorola.com/Business/US-EN/Motorola+University/About

 

Microsoft Excel – cel mai popular instrument in Managementul Performantei si Business Intelligence

luni, 14 martie 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectDe la lansarea sa pe o platforma Windows in 1987, Microsoft Excel a ajuns, treptat, sa fie omniprezent   in mediile business de desfasurare a activitatii. Este larg utilizat in afacerile de toate marimile in scopul gestionarii, analizei si raportarii datelor. Intr-un fel, acesta poate fi considerat primul produs software de Business Intelligence (BI) comercializat la scara larga.

Aproape inca de la lansarea sa, pozitia Microsoft Excel pe piata a fost in competitie cu diverse produse caracterizate de integrarea avansata a datelor si a analizei acestora. Impreuna, acestea au format baza pietei BI de astazi, trecand prin mai multe faze succesive:

  • 1987-1996 Formarea – produsul initial se lanseaza
  • 1996-2005 Dezvoltarea – maturizarea si formarea pe piata a produsului
  • 2005-2010 Consolidarea – prin diferite fuziuni si achizitii care implica cele mai importante proceduri software din lume

In ultimii ani, o tendinta care incepe sa fie tot mai acceptata pe piata este trecerea de la produse instalate pe PC la serviciile disponibile online, ca aplicatii web. Software-ul ca Serviciu (SaaS) este in mare masura facilitat de catre progresele tehnologice precum utilizarea cloud computing-ului.

Exista intr-adevar pe piata produse cu mai multe caracteristici, mai solide si integrate. Cu toate acestea, luand in considerare numarul estimat de 500 de milioane de utilizatori, Microsoft Excel poate fi inca considerat cel mai popular instrument de management al performantei si de business intelligence utilizat in prezent.

Deci, ce il face atat de popular?

  • Nu este scump, costand sub 350$.
  • Majoritatea utilizatorilor sunt deja familiarizati cu functiile sale de baza.
  • Face ca schimbul de date sa fie un proces usor datorita utilizarii sale la scara larga.

Principalele dezavantaje in utilizarea Microsoft Excel ca un instrument BI sunt:

  • Siguranta datelor – programele de calcul tabelar sunt predispuse erorilor din cauza erorilor umane.
  • Lipsa de caracteristici avansate de colaborare.
  • Functionalitate limitata de raportare avansata.

Acesta este modul traditional de evaluarea a programului Excel, uitandu-ne la functionalitatea sa de raportare a datelor, prin prisma Business Intelligence. Unele dintre beneficiile suplimentare ale utilizarii Microsoft Excel dintr-o perspectiva a Managementului Performantei sunt:

  • Sprijina creativitatea intrucat poate fi utilizat ca un plan pentru crearea suportulului vizual. Desi nu are optiuni avansate de vizualizare, ofera spatiu fix, vast pentru structurarea datelor.
  • Un instrument de comunicare util, intrucat ofera o abordare structurata a prezentarii informatiilor. Rapoartele pot fi structurate prin trimiterea la anumite tab-uri prin hyperlink si prin combinarea textului cu grafice si imagini.
  • Este usor de utilizat, utilizatorul nu necesita pregatire pentru cunoasterea functionalitatilor de baza ale Microsoft Excel. Configuratia este simpla si interfata vizuala este relativ usor de folosit.

Per ansamblu, datorita caracterului sau complex, Microsoft Excel va ramane mereu un instrument folosit in afaceri. Disponibilitatea sa intr-un format online si lansarea versiunii 2010 a software-ului sunt evolutii noi, interesante ale acestei povesti de succes.

Instrumentul “Cenusaresei” in Managementul Performantei si Business Intelligence

joi, 3 martie 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectUna dintre aptitudinile pe care le avem in calitatea noastra de fiinte umane este abilitatea de a gasi, de a crea si de a selecta instrumentele corespunzatoare care sa ne asiste in activitatile noastre. O modalitate de grupare a instrumentelor este dupa forma lor:   fizica sau conceptuala.

Managementul Performantei ca activitate umana preocupata cu obtinerea rezultatelor dorite nu face exceptie. Acesta utilizeaza ambele tipuri de instrumente. Instrumentele fizice pot fi considerate planurile, rapoartele si sistemul software utilizat ca un instrument de Business Intelligence. Instrumentele conceptuale sunt indicatoriie de performanta, grupurile de indicatori in scorecard-uri si in dashboard-uri  si sistemele de management al performantei. De cele mai multe ori, aceste instrumente sunt folosite in combinatie, intrucat se completeaza reciproc: este nevoie de rapoarte pentru a face ca indicatorii de performanta sa fie relevanti, la fel cum e nevoie de indicatori de performanta si scorecard-uri pentru a popula un sistem de Business Intelligence altfel lipsit de continut.

Unele dintre instrumentele despre care se vorbeste cel mai mult in Managementul Performantei sunt instrumentele software de Business Intelligence. La nivel conceptual, cel mai popular pana acum s-a dovedit a fi Balanced Scorecard.

Dar exista un instrument care nu se bucura de nivelul de atentie pe care il merita in comparatie cu beneficiile si utilitatea sa.

Acesta nu beneficiaza de bugete mari pentru publicitate din partea gigantilor software ai lumii. Nu se bucura de prea multa acoperire media, de atentia analistilor de cercetare sau in cadrul conferintelor de specialitate. Nu este un beneficiar al expunerii la nivel mondial prin intermediul publicatiilor editurii Harvard Business Publishing. Nu sprijina o industrie de consultanti. Nu exista cursuri de formare disponibile pentru utilizatori si nicio certificare pentru utilizatori nu este disponibila.

Cu toate acestea, este simplu. Este ieftin. Si este usor de utilizat. Are impact. Functioneaza.

Prin urmare, care este acest “instrument al Cenusaresei” in Managementului Performantei si Business Intelligence?

Cu multi ani in urma, am lucrat ca recruiter pentru o companie mica de consultanta. Unul dintre ritualurile pe care trebuia sa le facem in fiecare zi era actualizarea insemnarilor pe panoul de scris: numarul de cereri active, candidati preselectati, candidati care s-au prezentat si candidati plasati. Cu cateva saptamani in urma, in timp ce vorbeam cu un prieten, panoul de scris a aparut din nou a fi un instrument util pentru a urmari indicatorii de performanta importanti.

Ce il face asa special?

  • Este frumos in simplitatea si eficienta sa. Isi atinge scopul. Faciliteaza comunicarea datelor de performanta si face ca informatia sa fie actionabila.
  • Are spatiu suficient pentru cele mai importante date, astfel ca filtreaza complexitatea.
  • Atrage atentia intregii echipe. Fiind la vedere intreaga zi si disponibil imediat, fara sa necesite pornirea unui calculator sau conectarea, livreaza mesajul mult mai direct si mai des decat orice alt instrument.
  • Motiveaza. Obiectivele si rezultatele pot fi vazute in fiecare zi,   sau cel putin cand ajungi la birou sau cand parasesti biroul. Face ca performanta sa fie reala.
  • Ofera o valoare banilor si o utilitate a efortului care sunt dificil de egalat. Cu toate acestea, este aproape ignorat in contextul Managementului Performantei si al Business Intelligence.

Acesta nu detine clopotei si fluierele instrumentelor software analitice de ultima generatie. Dar realizeaza destule cu mai putin. Si avand in vedere numarul de afaceri de dimensiuni reduse, nivelul de utilizare si de vanzari la nivel international, panourile de scris pot fi, de asemenea, unele dintre cele mai utilizate instrumente de Management al Performantei.

Stabilirea tintelor, gatitul fripturii si folosirea termometrelor

joi, 17 februarie 2011

Aurel Brudan - Performance ArchitectStabilirea tintelor poate fi relativ usoara daca se doreste – se alege un numar, se transforma in tinta, iar apoi se lupta pentru atingerea acestuia. Totusi, alegerea unui numar nu este suficienta pentru stabilirea unei tinte, acest proces fiind unul mai complex.

Unul dintre primele lucruri care trebuie clarificate in cazul folosirii tintelor este motivul pentru care acestea sunt utilizate. Raspunsul ar putea parea unul destul de simplu: pentru a facilita obtinerea rezultatelor. Si totusi, exista mai multe motive pentru care tintele sunt folosite.

Una din metaforele mele preferate in raport cu folosirea tintelor este metafora termometrului. Acest instrument este folosit in multe feluri:

  • Pentru a verifica daca temperatura se incadreaza intre anumite limite. In medicina, 37 ° Celsius / 98.6 ° Fahrenheit este considerata ca temperatura medie optima a unui corp sanatos. Intr-un fel, poate fi considerata o tinta, in orice caz, una flexibila, bazata pe un interval ce variaza in jurul acelei temperaturi.
  • Pentru a se asigura atingerea unei anumite valori. De exemplu, anumite feluri de mancare trebuie preparate la o anumita temperatura, in functie de reteta. In astfel de cazuri, trebuie sa fie atinsa temperatura-tinta pentru ca   mancarea sa fie gatita corect.

In mod similar, in domeniul afacerilor, tintele pot fi stabilite pentru mai multe motive:

  • Invatare – tintele asigura un bun punct de referinta pentru evaluarea realizarilor si compararea rezultatelor.
  • Motivarea obtinerii unor rezultate bune – pe baza principiilor incorporate in teoria stabilirii obiectivelor.
  • Control si asigurarea  cooperarii – pentru a verifica atingerea unor anumite rezultate, ca parte a realizarii cu succes a unui plan de afaceri.

In timp, ultimele doua motive au pus in umbra aspectul referitor la invatare in stabilirea tintelor. S-au dovedit a fi foarte folositoare pe termen scurt, iar acordarea de bonusuri bazate pe atingerea tintelor a devenit norma in afaceri. Totusi, in multe cazuri, impactul pe termen lung este mai putin pozitiv. Criza financiara globala reprezinta doar un exemplu al manifestarii acestei gandiri in practica.

Revenind la metafora termometrului, este ca si cum am   folosi termometrul doar pentru a verifica temperatura fripturii gatite (pentru satisfacerea pe termen scurt a senzatiei de foame), fara   a monitoriza si temperatura corpului, pentru a verifica beneficiile pe termen lung din punctul de vedere al sanatatii. In practica (medicina si industria prelucratoare), nu este cazul – folosirea termometrelor se realizeaza in egala masura pentru invatare si asigurarea cooperarii. In administrarea afacerilor, este ca si cum am fi uitat de aspectele invatarii ce fac parte din stabilirea tintelor… Atingerea tintelor pentru recompense si recunoastere reprezinta, de fapt, norma.

Implicatiile la nivel cultural sunt importante. Tintele pentru control, in multe cazuri, reies in urma unei combinatii periculoase intre lacomia umana si comportamentul mecanic. Aceasta perspectiva, combinata cu un management al riscurilor ineficient, reprezinta unul din factorii care au contribuit la disparitia multor organizatii din istoria recenta. Obtinerea unei fripturi bune este in general mai usoara si mai atragatoare decat monitorizarea sanatatii si invatarea despre noi insine.

Din fericire, corpul are abilitatea de a-si regla singur temperatura. Organizatiile, pe de alta parte, nu au un sistem matur de autoreglare, datorita nivelului relativ scazut de sofisticare al culturilor organizationale din zilele noastre. Ca rezultat, stabilirea tintelor pentru recompensare pare a fi o relicva a managementului din secolul al 19-lea, o reflectie a incapacitatii noastre de a gasi echilibrul potrivit in organizatii. In definitiv, au fost necesare sute de ani pentru ca termometrul sa evolueze in forma sa curenta. Managementul stiintific are o existenta de mai putin de 100 de ani. Asadar, poate este doar o chestiune de timp.