Articole etichetate cu ‘Evaluarea Performantei’

Forumul Performanta, Strategie si Balanced Scorecard in Romania 2012 – Ziua 3 – Conferinta – Aurora Tomiuc

vineri, 18 mai 2012

A doua prezentare de la sectiunea Sisteme de bonusare si cultura organizationala orientata spre performanta a sustinut-o Aurora Tomiuc, Director Resurse Umane EFG Retail Services.

Aurora Tomiuc - Director Resurse Umane - EFG Retail ServicesTematica abordata in prezentarea „Sisteme de bonusare in cultura organizationala bazata pe performanta in Romania”

  • Recompansarea angajatilor trebuie realizata nu doar catre angajatii care au rezultate exceptionale, cat si catre cei care ating standardele si obiectivele stabilite
  • Bonusarea este o metoda de motivare si concentrare a eforturilor pentru atingerea obiectivelor cheie
  • Bonusarea incurajaza schimbarea in cadrul organizatiei si imbunatatirea performantei companiei

Forumul Performanta, Strategie si Balanced Scorecard in Romania 2012 – Ziua 3 – Conferinta – Calin Somcutean

vineri, 18 mai 2012

Prezentarea care a introdus ultima sectiune a modulului Conferinta din cadrul Forumului Performanta, Strategie si Balanced Scorecard in Romania 2012 este sustinuta de Calin Somcutean, Director Retail, Ambient.

Calin Somcutean - Director Retail - Ambient

Aspecte importante discutate in prezentarea „Dezvoltarea si implementarea unui Sistem de Bonusare”

  • Sistemul de bonusare trebuie sa adreseze indicatori de performanta, sa fie simplu si accesibil si sa sustina managementul vanzarilor orientat spre cresterea rapida in raport cu piata
  • Procesul de bonusare presupune coordonare si responsabilitate in dezvoltarea departamentului de HR
  • Un sistem de bonusare trebuie sa fie flexibil
  • Calitatea serviciilor catre clienti se face, in cadrul organizatiei, prin Mistery Shopping

Indicatori de performanta

  • % Organizarea modului de acordare a remuneratiilor
  • $ Valoarea medie a bonusurilor
  • % Angajati care interactioneaza constant cu clientii

Forumul Performanta, Strategie si Balanced Scorecard in Romania 2012 – Ziua 3 – Conferinta – Cristina Filip

vineri, 18 mai 2012

Prezentarea Cristinei Filip, HR & Training Manager, DHL International Romania a incheiat sectiunea KPI si Criterii de performanta.

Cristina Filip - HR & Training Manager - DHL International RomaniaSubiecte importante abordate in prezentarea „Motiv8 – Managementul performantei”

  • Procesul de evaluare faciliteaza trasarea traiectoriei carierei
  • Oamenii sunt mai performanti cand au un scop specific
  • Oamenii au o performanta mai buna cand incearca sa atinga scopurile dificile pe care le-au acceptat
  • La interviul de evaluare se identifica ariile de imbunatatit
  • Interviul de evaluare este urmat de planul individual de dezvoltare: experienta la locul de munca, feedback direct si training formal

Cristina FilipIndicatori de performanta

  • % Satisfactia clientilor in raport cu nivelul serviciilor
  • % Satisfactia angajatilor
  • % Angajati cu abilitati imbunatatite

Forumul Performanta, Strategie si Balanced Scorecard in Romania 2012 – Ziua 3 – Conferinta – Adrian Lupulescu

vineri, 18 mai 2012

Adrian Lupulescu, HR Manager Europa de Est in cadrul Freescale Romania a deschis a treia zi de Conferinta, sectiunea KPI si Criterii de performanta. Prezentarea sa a vizat procesul de management al performantei din cadrul organizatiei sale.

Adrian Lupulescu - HR Manager Europa de Est, Freescale Romania

Prezentarea „Procesul de Performance Management in cadrul Freescale Romania” si puncte importante atinse

  • Orientarea Freescale catre managementul prin obiective
  • Performanta ca diferentiator si recompensa bazata pe meritocratie
  • Importanta modului in care sunt atinse obiectivele, nu doar rezultatele in sine
  • Importanta inovatiei continue
  • Esenta evaluarii performantei este dialogul permanent intre angajati si manageri

Recenzie: Marketing and the Bottom Line de Prof. Tim Ambler – partea a doua

luni, 26 martie 2012

In continuarea recenziei cartii profesorului Tim Ambler, Marketing and the Bottom Line, va fi analizat un subiect foarte interesant in contextul specific al masurarii performantei in marketing si cel general al masurarii performantei, care reprezinta procesul efectiv al evaluarii performantei.

Atunci cand se descrie un proces de masurare a performantei sau un sistem de management, este esentiala determinarea nivelului de maturitate a sistemului, pentru a avea o imagine clara cu privire la asteptarile generate de evaluare si la ceea ce se poate face pentru a imbunatati sistemul in sine si pentru a-i creste complexitatea.

Profesorul Tim Ambler identifica cinci etape posibile de evaluare a performantei in marketing, dupa cum urmeaza:

1.  Nicio evaluare

Aceasta abordare caracterizeaza companiile in care ideea evaluarii performantei in marketing nici nu a aparut, cauzele posibile pentru acest lucru fiind faptul ca marketing-ul nu este vazut ca avand nevoie de atentie din partea managementului de top sau ca lucrurile merg atat de bine pentru companie, incat nu este loc pentru schimbari sau pentru evaluari critice de maketing. Cu toate acestea, ceea ce neglijeaza aceste companii este dat de conditiile de marketing care se pot schimba in mod imprevizibil si care pot astfel sa ia compania prin surprindere si, in final, sa duca la daune considerabile.

2.  Evaluarea de marketing, din perspectiva financiara

In acest caz, managementul de top este, in general, preocupat de valorile financiare, ceea ce duce la evaluarea marketing-ului si a altor functii prin raportare la venituri, profit si, in unele cazuri, la valoarea brand-ului. In acest context, punctul slab este ca evaluarea financiara nu include evaluarea surselor fluxului de numerar si ca nu indica decat efectele si nu cauzele acelor efecte.

3.  Mix-ul indicatorilor financiari si non-financiari

In aceasta etapa, managementul realizeaza ca utilizarea singulara a indicatorilor financiari nu este suficienta si, prin urmare, sunt introdusi indicatori non-financiari in cadrul functiilor companiei, inclusiv marketing. Desi ofera o perspectiva mai larga asupra performantei, aceasta situatie presupune, de obicei, lipsa unui echilibru al volumului de indicatori aplicati. Daca nu este realizata cu atentie, masurarea poate duce la noi cerinte si intrebari, la introducerea unor noi indicatori etc., pana cand sistemul devine coplesitor si confuz, deoarece valoarea pe care o adauga este limitata de eforturi.

4.  Dezvoltarea unui focus catre piata

In acest moment, varietatea coplesitoare de indicatori (atat financiari, cat si non-financiari) este simplificata de catre management si este selectata o colectie de indicatori, pentru a oferi o imagine unitara si coerenta a pietei. In timp ce promoveaza o abordare mai orientata si mai rationala, problema din aceasta etapa ramane nesiguranta faptului ca acesti indicatori sunt cei potriviti. Autorul argumenteaza ca se poate intampla ca agentii de marketing sa prefere utilizarea indicatorilor familiari, ceea ce poate fi un lucru bun, daca scopul este de a mentine date comparabile, insa poate fi un lucru rau, daca nu se analizeaza precis relevanta acelor indicatori, pentru cazul specific al companiei.

5.  Adoptarea unei abordari stiintifice pentru masurarea performantei

Aceasta etapa presupune un proces cu atat mai rational si rafinat de selectare a indicatorilor de performanta, prin aplicarea analizei matematice si calitative asupra bazei de date de indicatori anteriori si actuali, cu scopul de a oferi cea mai scurta si mai relevanta lista. Acolo unde este posibil, analiza ar reflecta care dintre indicatorii utilizati anterior sunt cei mai potriviti pentru a anticipa performanta actuala si, cu toate ca nu se poate garanta ca pot anticipa performanta viitoare, poate fi un bun punct de plecare pentru pregatirea grupului celor mai reprezentativi indicatori, din care managementul de top poate sa aleaga.

Cele cinci etape ale dezvoltarii performantei in marketing

Sursa: adaptare dupa Ambler (2003)

 

Referinte

Ambler, T. (2003), Marketing and the Bottom Line. The marketing metrics to pump up cash flow, editia a II-a, Prentice Hall, London, UK.

Criteriile de performanta individuala in sectoarele non-productive

miercuri, 23 noiembrie 2011

Un element care a impulsionat adoptarea unor practici si instrumente de masurare si management al performantei in organizatiile din Romania a fost noul Cod al Muncii, intrat in vigoare din 1 Mai 2011. Una dintre cele mai importante modificari aduse Codului Muncii a vizat includerea dreptului angajatorului de a stabili obiectivele de performanta individuala si criteriile de evaluare a activitatii angajatilor.

O analiza recent realizata de cariereonline.ro subliniaza importanta procesului de evaluare a performantei tinand cont de avantajul acestuia de a diminua riscurile generate de angajatii slab performanti si abaterile de la obiectivele stabilite, precum si datorita avantajului de a formula si creiona corect obiectivele stabilite. Astfel, procesul de evaluare a performantei este apreciat drept un compus dintr-o multitudine de metode, printre care: clasificarea pe categorii, metodele comparative, testele de personalitate sau metodele bazate pe comportament (cariereonline.ro, 2011).

cariereonline.ro ofera in acest sens, prin propria perspectiva, o trecere in revista a criteriilor de performanta si a aspectelor pe care se axeaza evaluarea performantei salariatilor. Acestea sunt reprezentate in tabelul de mai jos:

Evaluarea performantelor este axata pe: Criteriile de performanta vizeaza:
Trasaturile de personalitate a angajatului: dinamism, simtul responsabilitatii, loialitatea, etc. Caracteristicile personale si profesionale ale angajatului
Postul in cauza Competenta angajatului si interesul lui pentru resursele alocate postului
Experienta profesionala dobandita in timp: procesul de finalizare a lucrarii, flexibilitatea, incadrarea in termenele stabilite, etc. Comunicarea
Adaptabilitatea la post
Capacitatea de decizie
Spiritul de echipa
Potential de perfectionare profesionala Preocuparea angajatului pentru interesul general al firmei

 

Referinte

Dumitru, A. (2011),  Criteriile de performanta individuala in sectoarele non-productive, in cariereonline.ro, disponibil la: http://cariereonline.ro/articol/criteriile-de-performanta-individuala-sectoarele-non-productive

Invatarea si dezvoltarea – elemente cheie ale performantei si succesului in organizatii

marți, 16 august 2011

Lumea incepe sa se concentreze in jurul cunostintelor. Progresele tehnologice rapide, pe de o parte, si conditiile economice din ce in ce mai dificile caracterizate de o concurenta acerba, pe de alta parte, au crescut incertitudinea financiara. In acest context s-au schimbat nevoile si asteptarile clientilor, determinand organizatiile sa perceapa invatarea si dezvoltarea ca procese esentiale pentru performanta si succesul lor.

O cercetare a Aberdeen Group, condusa de Lombardi si Bourke in perioada septembrie – octombrie 2010, a examinat utilizarea, intentiile si strategiile a aproape 400 de organizatii in atingerea obiectivele lor de invatare si de performanta in afaceri.

Potrivit rezultatelor cercetarii, organizatiile de top (top 20% din companiile incluse in cercetare) au depasit media la nivel de industrie la toate criteriile de performanta analizate:

  • % Indicatori Cheie de Performanta utilizati in organizatii (KPIs) si tinte atinse prin Managementul prin Obiective (MBOs) (89% pentru organizatiile de top – 59% pentru media la nivel de industrie);
  • % Noii angajati atingand primele lor milestone-uri la timp (86% pentru organizatiile de top – 55% pentru media la nivel de industrie);
  • % Angajati evaluati ca “depasind asteptarile”, in cadrul celei mai recente evaluari a performantei (75% pentru  organizatiile de top – 22% pentru  media la nivel de industrie).

* Organizatiile incluse in media la nivel de industrie reprezinta 30% din organizatiile chestionate.

Performanta in raport cu alti indicatori cheie de performanta arata in mod clar ca organizatiile de top care isi executa efectiv strategiile de invatare sunt mai bune decat media la nivel de industrie:

  • % Gradul de retentie a clientilor (93% pentru organizatiile de top – 89% pentru  media la nivel de industrie)
  • # Gradul de angajament al personalului (77% pentru organizatiile de top – 60% pentru  media la nivel de industrie)
  • % Rezistenta la teste (56% pentru organizatiile de top – 44% pentru  media la nivel de industrie)
  • % Modificarea veniturilor per FTE (11% pentru organizatiile de top – 4% pentru  media la nivel de industrie)

Printre presiunile cel mai des identificate ca avand nevoie sa fie abordate prin invatare sunt:

  • Schimbarile in afaceri necesita reeducare si realiniere;
  • Lipsa de competente cheie pe piata si
  • Schimbarea nevoilor si asteptarilor clientilor.

Invatarea si dezvoltarea - Raport Aberdeen

Sursa: Lombardi & Bourke, (2010)

Una dintre prioritatile cheie pentru organizatii in vederea abordarii acestei probleme ramane concentrarea eforturilor in directia comunicarii continue cu angajatii cu privire la strategia organizationala si directiile strategice cheie care trebuie sa fie urmate, precum si orice modificare a prioritatilor.

In ciuda faptului ca studiul  Aberdeen, Talent Acquisition Study, din August 2010, a aratat in mod clar ca “invatarea trebuie sa fie condusa de strategie si masurata prin impactul pe care il are asupra rezultatelor in afaceri”, organizatiile inca se confrunta cu provocari critice in executia strategiilor de invatare. Printre presiunile cele mai comune identificate de catre organizatiile chestionate sunt:

  • Sustinerea invatarii si a evenimentelor formale de invatare;
  • Corelarea programelor de invatare cu rezultate in afaceri;
  • Evaluarea competentei /a nivelurile de calificare pentru a determina decalajele si
  • Mentinerea activa si receptiva a nevoilor de afaceri.

Provocari in invatare - Raport AberdeenSursa: Lombardi & Bourke, (2010)

Top Strategii pentru invatare

Rezultatele de cercetare ale Aberdeen arata ca organizatiile care au recunoscut rolul esential al invatarii, permit in executia strategiei de afaceri trei strategii cheie:

  • Definirea capabilitatilor de leadership in organizatii;
  • Corelarea programelor de invatare cu obiectivele de afaceri si
  • Persistenta pentru o dezvoltare mai consecventa pe parcursul ciclului de viata.

Top Strategii - Raport AberdeenSursa: Lombardi & Bourke, (2010)

Din punct de vedere intern, importanta invatarii presupune imbogatirea competentelor care permit indivizilor sa fie lideri mai eficienti, sa ia decizii mai bune si sa execute mai bine strategiile. Totusi, pentru majoritatea organizatiilor de top, invatarea inseamna mai mult decat atat, fiind vazuta ca o modalitate de a:

  • Imbunatati cunostintele despre produs;
  • Imbunatati satisfactia in raport cu produsele / serviciile;
  • Creste gradul de constientizare a brand-ului;
  • Genera venituri din programele de invatare si
  • Obtine o buna cunoastere a clientilor si partenerilor.

Enterprise learning - Raport AberdeenSursa: Lombardi & Bourke, (2010)

Asa cum rezultatele raportului Aberdeen arata, astazi, invatarea este un element cheie sau un element constituent al performantei si succesului in organizatii. Fara o combinatie echilibrata de cunostinte si abilitati pentru inovare  ale anagajatilor si fara strategiile de invatare potrivite pe care sa le adopte, performanta organizationala este considerata a fi compromisa.

Referinte

Lombardi, M. & Bourke, J. (2010),  Learning & Development 2010. Bridging the Gap between Strategy and Execution, Aberdeen Group, October 2010, disponibil la: http://www.aberdeen.com/aberdeen-library/6743/RA-learning-leadership-development.aspx.

Managementul performantei la nivel individual si utilizarea indicatorilor in domeniul cercetarii stiintifice

joi, 11 august 2011

Do metrics matterImagine de David Parkins, @ 2010 Macmillan Publishers Limited

Intr-un blog post recent  am subliniat cei mai importanti indicatori de performanta pentru domeniul stiintific, asa cum sunt ei prezentati de catre cercetatorul Richard van Noorden (2010) in saptamanalul stiintific international “Nature”. Blog post-ul concluziona ca multitudinea de indicatori care au invadat domeniul stiintei in ultimele decade necesita o revizuire amanuntita inainte de a fi folositi, intrucat adesea simplii indicatori pot reflecta aspecte ale performantei stiintifice mai bine decat indicatorii mai complicati si mai sofisticati. De asemenea, s-a mai evidentiat recunoasterea nevoii de reflectie si de consolidare in domeniul masurarii performantei in domeniul stiintific. Continuand linia acestor cercetari, o noua intrebare este prezentata in detaliu, dupa cum urmeaza:

Cum influenteaza masurarea performantei carierele cercetatorilor, in termeni de angajare, promovare sau detinere a functiei pe termen lung?

Punctul de plecare al studiului initiat de revista  ”Nature” este ca “nicio cariera stiintifica nu poate fi  rezumata intr-un numar”. Se argumenteaza ca exista si alte lucruri care recomanda un om de stiinta bun si  in momentul in care se realizeaza o evaluare a performantei individuale trebuie luate in considerare:

  • # Lucrari publicate
  • # Impactul publicatiilor in care au aparut lucrarile
  • # Frecventa citarii lucrarilor publicate
  • $ Suma granturilor obtinute sau
  • # H-index

Si totusi, din cei 150 de cercetatori care au raspuns sondajului de opinie, un numar mare considera ca indicatorii de performanta in domeniul stiintific reprezinta un factor major in deciziile de angajare, de detinere pe termen lung a unui post, de promovare sau de evaluare  a performantei.

Metrics perceptionSursa: Nature,  Do metrics matter?, @ 2010 Macmillan Publishers Limited

De asemenea, studiul a mai aratat ca, din punctul de vedere al participantilor la sondaj, cele mai importante criterii de evaluare a oamenilor de stiinta sunt granturile si venitul, numarul de aparitii (articole) in publicatii de renume si citarea cercetarilor publicate. Aceste descoperiri sunt dublate de un numar mare de participanti care erau nemultumiti de felul in care unii dintre indicatori sunt folositi in evaluari ale performantei, ei considerand ca se pune prea mult accent pe masurarea obiectiva si mai putin pe evaluarile calitative, cum ar fi scrisorile de recomandare venite din partea celor care lucreaza in domeniu sau evaluari ale muncii date de sustinatori din afara departamentului sau a institutiei.

In mod surprinzator, insa, sondajul a aratat ca numarul de aparitii in publicatii cu un impact ridicat, granturile obtinute, studentii pe care ii au in formare si numarul de citari ale lucrarilor publicate s-au remarcat printre alegerile participantilor la sondaj atunci cand au fost rugati sa evalueze cele mai importante criterii care ar trebui folosite la evaluarea cercetatorilor.

De partea cealalta, intervievati in legatura cu aceeasi problema, administratorii si evaluatorii au insistat ca indicatorii nu conteaza nici pe departe atat de mult pentru angajare, promovare si detinerea postului pe cat participantii sondajului cred.

Dupa cum arata studiul realizat de “Nature”, in ciuda acestor opinii variate concluzia este:

  • 51% dintre participanti au afirmat ca si-au schimbat comportamentul datorita modului in care sunt evaluati;
  • 71% dintre participanti au afirmat ca sunt ingrijorati deoarece colegii lor se pot ‘juca’ sau pot ‘trage pe sfoara’ sistemele de evaluare in institutiile lor.

Insumand toate aceste rezultate, o concluzie la care se poate ajunge este ca problema nu consta neaparat in utilizarea indicatorilor in procesul evaluarii performantei cercetatorului, ci mai mult in felul in care acesti indicatori sunt folositi. Rezulta, dupa cum este recunoscut si de autorii studiului, ca provocarea este nu sa se reduca fundamentarea pe indicatori, ci sa se confere mai multa claritate, consistenta si transparenta procesului de evaluare a performantei.

Integrarea evaluarii performantei individuale intr-un context mai usor de inteles, al unui sistem de management al performantei si ajustarea obiectivelor de la nivel individual cu cele de la nivelul operational si strategic, pot reprezenta una din solutiile care sa fortifice si sa confere claritate, consistenta si directie procesului de evaluare a performantei individuale vazut dintr-o persectiva integrata, organizationala.

Intrebari de tipul: Conteaza indicatorii?, Ce poate fi facut pentru a da un bun curs monitorizarii performantei si procesului de evaluare la nivel individual? continua sa prezinte un interes atat pentru cercetatori, cat si pentru comunitatile de specialitate.

 

Referinte

Resurse aditionale

Evaluarea angajatilor utilizand obiective de performanta individuala – prevederi din noul Cod al Muncii

vineri, 8 aprilie 2011

Sursa: www.mmuncii.ro (2011)

Proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 –   Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, publicat pe pagina oficiala a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, include cateva prevederi cu privire la elaborarea si implementarea evaluarii performantei angajatilor, care necesita o atentie sporita din partea specialistilor si managerilor de Resurse Umane.

Astfel, noul Cod al Muncii cuprinde anumite modificari si completari in legatura cu evaluarea performantei angajatilor, precum:

  • Contractul de munca trebuie sa contina criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului (Art. 17, alin. (2), lit.d1.).;
  • Art. 40, alin. (1), lit.f. stipuleaza ca angajatorul are dreptul sa stabileasca obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora;
  • Concedierea salariatului in cazul in care acesta nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat, poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, precum si prin regulamentul intern (Art. 63, alin. (2));
  • Regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitie: [...] criteriile si procedurile de evaluare profesionala a salariatilor (Art. 258, i.).

Va invit sa discutam care considerati ca vor fi efectele generate de aceste modificari si completari din noul Cod al Muncii, in cadrul grupului deschis in reteaua profesionala de socializare LinkedIn, Managementul Performantei Romania.

Nota

Pentru mai multe detalii despre Proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 –   Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, accesati:   http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Proiecte%20legislative/101210PROIECT%20CM.pdf

Ce este in neregula cu Masurarea Performantei?

luni, 1 noiembrie 2010

Aurel Brudan - Performance ArchitectUn raspuns simplu este faptul ca se bazeaza in mod excesiv pe masurare si pe meritele sale.

Inca din vremuri stravechi, oamenii au fost fascinati de masurare. Pentru descoperirea universului natural, masurarea are meritele sale si s-ar putea spune ca este indispensabila. Evaluand proprietatile fizice ale lumii din jurul nostru, am dezvoltat gradual o modalitate obiectiva si corecta pentru a determina distanta, greutatea, densitatea printre multe altele.

Cu toate acestea, in stiintele administrative lucrurile sunt diferite. Masurarea este realizata de catre indivizi si rezultatele sunt utilizate de acestia intr-un mediu mult mai subiectiv, favorabil erorilor. Acest aspect nu este ceva nou si nu va fi rezolvat cu usurinta.

Protagoras din Abdera, care a trait intre 480-410 i.Hr. a spus: Omul este masura tuturor lucrurilor’. In contextul masurarii performantei, cuvintele sale au semnificatii filosofice adanci. Pe de o parte, implicatiile sunt la nivel practic, dat fiind faptul ca sistemele grecesti de masurare utilizate in constructii si arhitectura erau bazate pe dimensiunile corpului uman. Pe de alta parte, la nivel conceptual, afirmatia sa pune bazele unor dileme de evaluare care exista de secole.

Un asemenea exemplu de dilema este practica de a conduce evaluarea performantelor individuale. Originea precisa a evaluarilor performantei nu este cunoscuta, dar practica dateaza din deceniul al treilea atunci cand imparatul Dinastiei Wey (221-265 d.Hr.) a evaluat performanta membrilor familiei oficiale (Banner & Cooke 1984, Coens & Jenkins 2000). Corectitudinea evaluatorilor a fost pusa sub semnul intrebarii din secolul al treilea de catre filosoful chinez Sin Yu care a criticat evaluatorul prin urmatoarele cuvinte: ‘Evaluatorul Imperiului rar evalueaza indivizii in acord cu meritele lor si intotdeauna in conformitate cu preferintele si antipatiile sale’ (Patten 1977, citat in Banner & Cooke 1984).

Cateva sute de ani au trebuit si la sfarsitul secolului XX o revolutie a masurarii performantei este anuntata si condusa de catre cercetatorii de la Harvard Business School. Eccles a publicat manifestul sau faimos in 1991, iar Kaplan si Norton au dimensionat oportunitatea de a da lumii un instument cu care sa genereze schimbarea, contribuind cu articole cunoscute in 1992 prin care au promovat Balanced Scorecard ca un instrument de masurare a performantei. Ei au realizat rapid ca masurarea nu este raspunsul si si-au orientat eforturile in directia strategiei si masurarii performantei in ansamblu. Totusi, ca urmare a cresterii popularitatii Balanced Scorecard ca sistem de management al performantei la nivel strategic, eforturile unui numar mare de cercetatori si practicanti s-au concentrat pe latura de masurare, bazandu-se pe faptul ca managementul performantei se ocupa de acest lucru. Mii de articole si carti pe tema masurarii performantei au fost scrise in anii ’90, multe dintre ele adresand intrebari precum:

  • De ce sa masori?
  • Ce sa masori?
  • Cand sa masori?
  • De ce ar trebui sa masori?
  • Unde sa masori?
  • Cum sa masori?

Pana la inceputul secolului XXI, atitudinea fata de Managementul Performantei ca disciplina a fost asemanatoare celei din fizica de acum un secol, cand Lord Kelvin a afirmat: ‘Nu exista nimic ce trebuie sa fie descoperit in fizica acum. Tot ce ramane este o masurare din ce in ce mai precisa’.

Alimentata de progresele tehnologice, de dinamica procesului de schimbare in care multe organizatii opereaza si momentul entuziast al anilor ’90, masurarea performantei a continuat sa domine cercetarile in Managementul Performantei si in practica. Fascinatia promisiunii masurarii este similara celei din fizica. Pare sa fie o atitudine care sa mizeze pe faptul ca nu mai este nimic de descoperit in Managementul Performantei acum. Tot ceea ce ramane este un management al performantei din ce in ce mai precis. Ca si in fizica, acest punct de vedere este departe de a fi exact. Exista doua aspecte majore legate de acest lucru:

  1. Nu conteaza datele, ci ceea ce faci cu ele si impactul. A avea un set foarte exact de date care sunt utilizate incorect si care conduc la deciziile gresite este mai rau decat a avea un set de date mai putin exacte, dar utilizate in mod intelept pentru a conduce la deciziile corecte.
  2. Nu ar trebui sa reducem posibilitatea conform careia acuratetea datelor in administrarea umana este un deziderat slab. Intorcandu-ne la fizica, afirmatia lui Nield Bohr ne da de gandit: ‘Acuratetea si claritatea din declaratie se exclud reciproc’.

Una dintre tragediile de astazi dezvolta decorul pentru a insera lucrurile intr-un context. S-ar putea sa nu stim niciodata cu exactitate cantitatea de ulei care s-a scurs in Golful Mexic in urma incidentului Deepwater Horizon. Ceea ce conteaza mai mult nu sunt cantitatile exacte si legatura acestora   cu penalizarile pentru accidentul care a avut loc. Invatarea lectiilor corecte din asemenea incidente, schimbarea atitudinilor, a comportamentelor si transformarea lor intr-un impact pozitiv atat in ceea ce priveste eforturile de recuperare a viitoarelor operatiuni ale companiei, cat si raspunsul echipei, industria, comunitatea locala si regelemetatorii insumeaza ceea ce conteaza.

Masurarea performantei pune prea mult pret pe masurare. Asa cum Benjamin Franklin a spus odata: ‘Eu concep ca cea mai mare parte din aspectele negative ale omenirii sunt aduse asupra ei de estimarile false pe care oamenii le-au facut in legatura cu valoarea lucrurilor’.

Referinte

  • Banner, DK & Cooke, RA 1984, ‘Ethical dilemmas in performance appraisal,’Â   Journal of Business Ethics, no. 3, pp. 327-333.
  • Coens, T & Jenkins, M 2000, Abolishing performance appraisals: why they backfire and what to do instead, Berrett-Koehler Publishers, San Francisco.
  • Eccles, RG 1991, ‘The performance measurement manifesto,’ Harvard Business Review, vol. 69, no.1, pp. 131-137.
  • Kaplan, RS & Norton DP 1992, ‘The Balanced Scorecard – Measures That Drive Performance,’ Harvard Business Review, vol. 70, no. 1, pp.71-79.
  • Patten, TH Jr. 1977, Pay: Employee Compensation and Incentive Plans, Free Press, Londra.