Masurarea apartine domeniului matematicii. Ea implica mentinerea ritmului si stabilirea unor marimi. Unele dintre cele mai vechi activitati de masurare din istoria umana ne poarta inapoi la anul 35.000 i.Hr. (osul Lebombo) si 9.000-6.500 i.Hr. (osul Ishang). Cercetatorii le considera primele unelte de masurare din istoria omenirii folosite pentru aprecierea intervalelor de timp.
Relieful metrologic din insula Salamina, care dateaza din secolul IV i.Hr., este considerat un instrument de masurare important pentru arhitectura deoarece ilustreaza corelatia dintre diferite sisteme de masurare folosite in Grecia Antica: Doric, Ionic si Comun. Aceasta unificare a facilitat construirea unuia dintre simbolurile civilizatiei: Parthenonul care incorporeaza frumusete, stiinta si arta.
Intr-o afacere, masurarea este legata de utilizarea banilor si poate fi urmarita inapoi in Mesopotamia, unde a fost inventat scrisul (3100 i.Hr.), unde activitatea bancara a fost dezvoltata pentru prima data (3000 – 2000 i.Hr.), iar legile au fost folosite pentru prima data pentru a reglementa operatiunile bancare (1792 – 1750 BC, Codul lui Hammurabi).
Standardele de masurare intr-un mediu de afaceri se datoreaza venetienilor care au evaluat performanta expeditiei lor de navigatie prin calcularea diferentei dintre investitiile facute de proprietarul navei si banii obtinuti din vanzarea bunurilor aduse inapoi din calatorie. Nevoia comerciantilor venetieni pentru o abordare mai elaborata in evaluarea rezultatelor duce la sistemul de contabilitate in partida dubla, descris de Luca Pacioli: “Summa de arithmetica, geometrica, proportioni et proportionalita” (“Totul in aritmetica, geometrie, proportii si proportionalitati”), publicat in Venetia in 1494. In timp ce Pacioli este considerat astazi “tatal contabilitatii”, aparitia disciplinei reprezinta una dintre cele mai timpurii exemple de invatare din practica.
Din acest punct de vedere, evolutia masurarii in afaceri a fost determinata de trei institutii: biserica, armata si serviciul public, atat la nivel organizational, cat si individual. La mijlocul anului 1500, Ignatius Layola a instituit o procedura pentru a calcula oficial membrii Societatii iezuite. In 1648, Dublin Evening Post in Irlanda, evalua legislatorii folosind o scara de evaluare bazata pe calitatile personale. Majoritatea armatelor occidentale au facut aprecieri inca din secolul al XIX-lea.
Una dintre primele carti de masurare a performantei care a folosit termenul de “masura” in contextul de evaluare a performantei este: Democratia Eficienta, de William Harvey Allen. A fost scrisa in 1907, nu inainte de vremea consultantilor in management, a scolilor de afaceri si a strategiei de guru. Allen a fost un practicant, secretar al Comisiei pentru bunastarea fizica scolara a copiiilor si agent general al New York Association for Improving the Condition of the Poor. El a scris despre educatie, sanatate si filantropie.
In 1920-1925, DuPont a inceput sa utilizeze Rentabilitatea investitiei ca pe un indicator de performanta, unul dintr-o lunga serie de inovatii tehnologice si de afaceri care au fost generate de companie.
In 1951, General Electric a introdus utilizarea indicatorilor cheie de performanta corporativa, printr-o initiativa comandata de CEO, apoi de Ralph Cordiner. Indicatorii selectati au fost grupati in categorii, cum ar fi cota de piata, productivitatea, atitudinile angajatilor si responsabilitatea publica.
In anii 1970, General Motors a folosit un sistem de indicatori de performanta care a inclus indicatori non-financiari, considerati precursori ai Balanced Scorecard ca instrument de masurare introdus in 1992.
In anii 1990, utilizarea indicatorilor de performanta a castigat in popularitate intr-o varietate de sectoare, cel mai important fiind cel guvernamental. Nu toate implementarile de sisteme de management al performantei de navigatie au fost fara probleme si, uneori, au generat mai mult rau decat bine. Cu toate acestea, ambele experiente, si bune si rele, au contribuit la luarea mai multor decizii fondate cu privire la utilizarea de indicatori prin invatarea din practica.
Unde ne duce toata aceasta istorie? Practica a condus la aparitia conceptelor de management si nu invers. Utilizarea indicatorilor de performanta a evoluat organic de-a lungul timpului, consultantii jucand rolul de facilitatori si catalizatori de rezultate mai bune, dar nu si conducatori.
In ceea ce priveste popularitatea terminologiei de masurare a performantei, din august 2010, cautarile www.google.com au ilustrat urmatoarele rezultate:
- “kpi” = 9.670.000 rezultate
- “kpis” = 3.480.000 rezultate
- “indicator de performanta cheie” = 215.000 rezultate
- “indicatori de performanta cheie” = 1.190.000 rezultate
- “masura de performanta” = 1.150.000 rezultate
- “masuri de performanta” = 2.180.000 rezultate
In cele din urma, asa cum Protagoras din Abdera a declarat in Grecia Antica: “Omul este masura tuturor lucrurilor.”
