Din punct de vedere etimologic, atat cuvantul “misiune”, cat si “viziune” isi au radacinile in religie. Majoritatea religiilor, de la Taoism pana la Crestinism si Islamism au folosit termenul viziune in textele lor religioase timp de mii de ani. In aceste texte, termenul “viziune” descrie o intalnire sacra care rezulta intr-o imagine a viitorului sau intr-un sfat specific despre cum s-ar putea aborda o situatie. Treptat, conceptul   “viziune” a inceput sa fie utilizat initial in mod general si ulterior, in literatura de afaceri, pentru a descrie imagini mentale legate de viitor.

Utilizarea unei declaratii de viziune in organizatii poate fi reperata cu mult timp in urma. Intrucat acest sens inerent se refera la ceea ce organizatiile urmaresc sa realizeze in viitor, se poate argumenta ca orice declaratie a unei companii care clarifica acest aspect   poate fi considerata ca o declaratie de viziune, chiar daca nu este etichetata in mod explicit in acest fel. In istoria recenta, Sony a fost una dintre primele companii prezentate ca utilizand viziunea mai mult decat o simpla declaratie, ci pentru a conduce dezvoltarea organizationala si luarea de decizii strategice (Lyons 1976, Morita 1987, Nathan 1999).   O alta companie care a adoptat devreme acest aspect, la sfarsitul anilor ’70 – inceputul anilor ’80 a fost Apple Computer (Swanger & Maidique 1988, Schoemaker 1992). Initial, literatura centrata pe declaratiile de viziune a asociat conceptul cu “conducerea”, intrucat imaginarea viitorului este considerata a fi un atribut al liderului (Mendall & Gerguoy 1984, Sashkin 1988, Westley & Mintzberg 1989). Una dintre primele definitii ale declaratiei de viziune intr-un context de afaceri a fost oferita de catre Kouzes si Posner (1987:85), care au definit-o ca “o imagine ideala si unica a viitorului.”

Anii 1990 reprezinta perioada de inflorire a declaratiilor de viziune folosite ca instrumente de management strategic, cu un val de articole care le promovau (Filion 1991, Ziegler 1991, Larwood, Falbe, Kriger & Miesing 1995, Collins & Porras 1991, 1996). Acest val de articole a fost urmat de studii de analiza a evolutiei (O’Brian, Meadows 2001) si a impactului lor (Baum JR & Locke EA 1998, Raynor 1998).

Spre sfarsitul anilor 1990, interesul atat al cercetatorilor, cat si al practicienilor s-a centrat tot mai mult pe explorarea utilizarii de abordari integrate care leaga conceptele de management strategic referitoare la identitatea corporativa: misiune, viziune, valori si capabilitati sau competente (Raynor 1998, Stuart 1999).

Un sondaj din 2008 realizat de catre compania de consultanta manageriala Bain & Company clasifica Planificarea Strategica ca fiind al doilea cel mai popular instrument de management dupa Benchmarking, pe cand Declaratiile de Viziune si Misiune se situeaza pe locul al treilea (Rigby si Bilodeau 2009). Din aproape 10.000 de persoane care au raspuns, 67% au aratat ca Planificarea Strategica, iar 65% ca Declaratiile de Viziune si Misiune sunt utilizate in organizatia lor. In termeni de satisfactie, acelasi raport  noteaza Planificarea Strategica ca fiind instrumentul  de care utilizatorii sunt cei mai multumiti (avand o rata de 4.01 din 5), in timp ce Declaratiile de Viziune si Misiune (cu o rata de 3.91 din 5) sunt clasificate pe cea de-a treia pozitie. O analiza a rezultatelor acestui sondaj realizat anual din 1993 arata ca utilizarea Declaratiilor de Viziune si Misiune a scazut de la 88% in 1993 la 70% in 2000, urmata de o crestere pana la 79% in 2006 si o viitoare scadere pana la 65% in 2008.

In ciuda variatiei interesului in cercetare, utilizarea in practica   si confuzia cu declaratiile de misiune, declaratiile de viziune reprezinta unul dintre cele mai importante instrumente ale managementului strategic si ale managementului performantei afacerii.   Acestea reprezinta o imagine mentala a starii viitorului necesare, inspirand si motivand liderii si urmasii spre un deziderat comun. In acest sens, acestea faciliteaza alinierea si luarea de decizii. In timp ce difera in format si utilizare, declaratiile de viziune reprezinta, in general, un bun echilibru intre eforturile investite in dezvoltare si impactul pe care folosirea lor il are asupra rezultatelor.

Referinte

Baum, J.R. & Locke, E.A. (1998), “A Longitudinal Study of the Relation of Vision and Vision Communication to Venture Growth in Entrepreneurial Firms”, Journal of Applied Psychology, Vol. 83, Nr. 1, pp. 43-54.

Collins, J.C. & Porras, J.I. (1996), “Building your Company’s Vision”, Harvard Business Review, Septembrie-Octombrie, pp. 65-77.

Filion, L.J. (1991), “Vision and relations: Elements for an entrepreneurial Metamodel”, International Small Business Journal, Vol. 9, pp. 112-131.

Kouzes, J.M. & Posner, B.Z. (1987), “The leadership challenge: How to get extraordinary things done in organizations”, San Francisco, Jossey-Bass.

Larwood, L., Falbe, C.M., Kriger, M.P. & Miesing, P. (1995), “Structure and meaning of organizational vision”, Academy of Management Journal, Vol. 38, pp. 740-769.

Lyons, N. (1976), “The Sony vision”, New York, Crown Publishers, NY.

Mendall, J.S. & Gerguoy, H.G. (1984), “Anticipatory management or visionary leadership: A debate, Management Planning”, Noiembrie-Decembrie, pp. 28-31.

Morita, A. (1987), “Made in Japan: Akio Morita and Sony”, London, Fontana Paperbacks.

Nathan, J. (1999), “Sony: The private life”, London, Haper Collins Business.

O’Brian, F. & Meadows, M. (2001), “How To Develop Visions: A Literature Review and a Revised CHOICES Approach for an Uncertain World”, Journal of Systemic Practice and Action Research,  Vol. 14, Nr. 4, pp. 495-515.

Raynor, M.E. (1998), “That Vision Thing: Do We Need It?”, Long Range Planning, Vol. 31, Nr. 3, pp. 368-376.

Rigby & Bilodeau (2009), “Management Tools and Trends 2009, a Bain and Company”, Inc. publication, disponibil la: http://www.bain.com/bainweb/PDFs/cms/Public/Management_Tools_2009.pdf (accesat la 29 Iunie 2010).

Sashkin, M. (1988), “The visionary leader, Charismatic leadership: The elusive factor in organizational effectiveness”, in J. A. Conger & R. N. Kanungo (Eds.), pp. 122-160, Jossey-Bass, San Francisco.

Schoemaker, P.J.H. (1992), “How to Link Strategic Vision to Core Capabilities”, Sloan Management Review, Fall, pp. 67-81.

Swanger, C.C. & Maidique, M.A. (1988), “Apple Computer: The First Ten Years, Strategic Management of Technology and Innovation”, Homewood, Illinois, pp. 288-320.

Stuart, H. (1999), “A definitive model of the corporate identity management process”, Corporate Communications: An International Journal, Vol. 4, Nr. 4, pp. 200-207.

Westley, R. & Mintzberg, H. (1989), “Visionary leadership and strategic management”, Strategic Management Journal, Vol. 10, pp. 17-32.

Ziegler, W. (1991), “Envisioning the Future”, Futures, Iunie, pp. 516-527.