Training, coaching, mentoring sunt trei concept bine cunoscute şi utilizate în cadrul organizaţiilor. În acest context, survine următoarea întrebarea: care dintre acestea este cea mai eficientă. Un aspect demn de luat în considerare este faptul că fiecare poate reprezenta o bună opţiune pentru angajaţi, alegerea uneia dintre ele fiind influenţată de aspecte precum strategia organizaţională, obiectivele stabilite la nivel de departament şi ţintele individuale.

Trainingul este procesul pus cel mai frecvent în practică, fiecare companie având implementat un program de training pentru angajaţii săi. Unele cursuri de formare a angajaţilor au un caracter general, scopul acestora fiind însuşirea cunoştinţelor şi competenţelor de bază necesare desfăşurării activităţii, conform cerinţelor şi regulamentelor interne. Alte cursuri au un caracter specializat, scopul acestora fiind ca angajaţii să dobândească cunoştinţe şi competenţe specifice unui anumit domeniu de activitate.

Cursurile de formare sunt o metodă rapidă şi eficientă de învăţare atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic. Acestea sunt susţinute de către formatori profesionişti, de cele mai multe ori din afara companiei, specializaţi în unul sau mai multe domenii, şi care împărtăşesc din experienţa şi cunoştinţele lor.

De cealaltă parte, coaching-ul reprezintă o abordare mai individuală şi personalizată. În timp ce cursurile de formare sunt organizate pentru grupuri de aproximativ 25 de persoane, coaching-ul este susţinut în cadrul unor grupuri mici, sau chiar la nivel individual, deoarece persoana care oferă coaching trebuie să identifice punctele slabe, punctele tari, aspiraţiile şi factorii care îi motivează pe angajaţi în vederea atingerii performanţei.

Un program de coaching se desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp, comparativ cu un training, având în vedere accentul pus pe determinarea şi mobilizarea personalului pentru a-şi atinge potenţialul maxim.  Acesta se adresează în special noilor angajaţi, care nu s-au integrat încă în echipa, sau celor care şi-au schimbat profesia. În ambele situaţii, coaching-ul presupune un grad ridicat de interactivitate.

Coaching-ul poate fi oferit de persoane din interiorul sau din afara companiei, dar, de regulă, acestea din urmă au o experienţă mai vastă şi sunt mai obiective.

Principala diferență dintre mentoring, training şi coaching este faptul că mentoring-ul este mai informal şi este oferit, în general, de către un angajat cu experienţă din cadrul companiei, care poate împărtăși deschis din experiența și cunoștințele sale, dobândite de-a lungul anilor.

Mentoring-ul împrumută din caracteristicile coaching-ului, dar şi din cele ale trainingului. Desfăşurat pe o perioadă mai lungă, scopul mentoring-ul este să ofere exemple de bune și rele practici bazate pe experienţă, iar uneori acesta poate surveni drept un proces spontan, care vine de la sine, asemănător unei relații de prietenie, dar al cărei principal obiectiv rămâne neschimbat: împărtășirea experienței profesionale și orientarea angajaților în aceeași direcție.

Coaching-ul, trainingul şi mentoring-ul au acelaşi scop principal: să formeze angajaţii. În funcţie de statutul fiecărui angajat în cadrul companiei şi direcţia de dezvoltare, se decide care dintre cele trei abordări este cea mai potrivită pentru fiecare în parte.

Referinţe:

• Western, S. (2012), Coaching and mentoring, disponibil la http://www.sagepub.com/books/Book233416?q=what+is+mentoring+and+ehat+is+coaching&prodTypes=any&pager.offset=0&fs=1
• Mukherjee, S. (2014), Corporate coaching, disponibil la http://www.sagepub.com/books/Book243120?siteId=sage-us&prodTypes=any&q=training+coaching&fs=1
• Lynton, R. P. (2000), Training for organizational transformation, disponibil la http://www.sagepub.com/books/Book224726?q=training&prodTypes=any&pager.offset=20&fs=1

Sursă imagine:

• http://www.freeimages.com/photo/329649