Iata ca noul an a inceput, cu provocari si perioade de planificari strategice pentru organizatiile din tara noastra. Tocmai pentru ca este o perioada de planificare (sau, cel putin, definitivare si confirmare a planificarilor initiate la sfarsitul lui 2010), va propun o suita de 4 indicatori de performanta care consider ca nu ar trebui sa lipseasca din planul strategic al nici unei firme.
Ca indicator al performantei financiare, de ansamblu, a firmei as sugera % Marja de profit net, pentru ca reflecta abilitatea companiei de a vinde cat mai mult si mai scump, pastrand in acelasi timp cheltuielile la niveluri cat mai scazute. Mai mult, este un indicator recomandat pentru benchmarking la nivel de industrie, in general nivelele medii de profitabilitate la nivelul unei industrii fiind cunoscute (si fiind tinte care trebuie depasite de aspirantii la pozitii de lidership in cadrul pietei).
Ca indicator de marketing, sugerez % Clienti profitabili. Evident, satisfactia sau retentia clientilor sunt esentiale si raman indicatori traditionali de marketing, dar recomand companiilor acordarea unei atentii sporite acestui indicator, intrucat reflecta nu doar activitatea clientilor (cat de mult si cat de frecvent achizitioneaza), ci si felul in care compania ii gestioneaza, avand impact si asupra profitabilitatii la nivelul intregii activitati. Mai mult, poate oferi premisele pentru luarea unor decizii strategice in raport cu portofoliul si segmentele de clienti, drept care sugerez companiilor care l-au neglijat sa-i acorde atentia cuvenita.
In ceea ce priveste dezvoltarea competentelor si a proceselor interne, as recomanda % Livrarea la timp si in conformitate cu asteptarile clientilor (asa cum sunt acestea prevazute in contractul de servicii/de livrare). Indicatorul se preteaza atat firmelor producatoare sau care comercializeaza bunuri, cat si in cazul celor ofertante de servicii (i.e. finalizarea la timp si conform contractului a proiectelor de consultanta).
Pe partea de resurse umane, as sugera masurarea # Gradului de angajament al personalului si, totodata, acceptarea provocarii de a identifica metode cat mai relevante si mai “precise” pentru masurarea acestuia (i.e. masurarea se realizeaza in general prin sondaje nestandardizate, revenind fiecarei organizatii provocarea de a identifica aspecte care sa fie investigate si modul in care sa faca procesul de masurare in sine cat mai acurat si mai interesant pentru echipe).
Evident, acesti indicatori trebuie pusi in context si trebuie verificata compatibilitatea lor cu strategia si obiectivele fiecarei organizatii, insa generalitatea acestora si popularitatea lor la nivel international sunt considerente care ii recomanda drept indicatori importanti ai performantei la nivel organizational.
