Unul din domeniile stiintei administrative care sta la baza Managementului Performantei ca disciplina este miscarea calitativa. Ciclul Plan-Do-Check-Act (PDCA) sta la baza legaturii dintre cele doua domenii. Acesta a fost promovat si utilizat in forma sa actuala de peste 50 de ani. Cu toate acestea, radacinile lui pot fi identificate in Grecia Antica.
Socrate (469-399 i.Hr) este cel care a formulat teoria cercetarii dialectice bazate pe ideea cercetarii si modificarii intelegerii prin contradictia generata de ideile opuse. Aceasta tehnica a fost mai tarziu dezvoltata de catre Aristotel (384-322 i.Hr) care a creat o metoda de investigatie stiintifica ce reuneste atat observatiile empirice, cat si pe cele dialectice. Rationamentul sau deductiv imbinat cu elemente inductive au stat la baza metodei de cercetare stiintifice din lumea vestica, influentand filosofia si gandirea stiintifica pentru cateva sute de ani.
Celebrul savant arab Ibn Sina, cunoscut de catre lumea occidentala si ca Avicenna (980-1037), a propus doua etape ale procesului de cunoastere stiintifica: transpunerea teoriei in concepte si verificarea teoriei deja conceptualizate. Aceste doua concepte au constituit baza „logicii Avicenne”.
Francis Bacon (1561-1626), considerat unul din creatorii revolutiei stiintifice, a utilizat o astfel de abordare in definirea unei metode mai moderne de cercetare stiintifica, cu accent pus mai mult pe rationamentul de tip inductiv. Conceptualizarea devine astfel ipoteza si verificarea este separata in doua etape suplimentare: colectarea datelor si analiza rezultatelor.
In secolul XX, Dr. Walter Shewhart (1891-1967) a adus procesul utilizat in mod traditional in cercetare si educatie si in mediile de afaceri. Colaboratorul sau, Dr. Edwards Deming (1900-1993) a dezvoltat si popularizat noul concept sub denumirea de Plan – Do – Check – Act (PDCA). Deming l-a numit „Shewhart cycle” si a inlocuit mai tarziu termenul de „verificare” cu cel de „studiu”. Cu toata acestea, in practica a ramas cunoscut sub numele de procesul PDCA, „ciclul Deming”.
In anii 1990, odata cu dezvoltarea unor noi concepte de management precum Six Sigma si Balanced Scorecard, procesul PDCA este integrat noilor modificari. In Managementul Calitatii, metodologia Six Sigma a utilizat metodologia proiectului DMAIC: Defineste-Masoara-Analizeaza-Dezvolta-Controleaza si metodologia proiectului DMADV: Defineste-Masoara-Analizeaza-Creeaza si Verifica.
In Managementul Performantei, atunci cand conceptul Balanced Scorecard a avut nevoie de un cadrul de aplicare mai dezvoltat la mijlocul anilor 1990, ciclul PDCA a reprezentat din nou o salvare. Acesta a oferit elementele necesare pentru mutarea conceptului de Balanced Scorecard de la nivelul Managementului de Contabilitate la nivelul Managementului Strategic.
In prezent, la inceputul unei noi faze de evolutie a Managementului Performantei ca disciplina, aceste procese de executie din cercetarea stiintifica formeaza componenta fundamentala a partii de „management” din „Managementul Performantei”. Este relevat astfel faptul ca Managementul Performantei este necesar, dar nu suficient. Practicile robuste de Management al Performantei bazate pe ciclul PDCA ofera un context si transforma intreaga calatorie de imbunatatire a performantei intr-una mai interesanta si mai relevanta.
Linkuri relevante
- Aristotel: http://galileoandeinstein.physics.virginia.edu/lectures/aristot2.html
- Bacon: http://plato.stanford.edu/entries/francis-bacon/
- Ibn Sina: http://www.iep.utm.edu/avicenna/
- Socrate: http://philosophy.lander.edu/ethics/socrates.html
Etichete: Aristotel, Avicenna, Bacon, Balanced Scorecard, Deming, DMADV, DMAIC, Ibn Sina, PDCA, PDSA, Shewhart, Six Sigma, Socrate